Inceput de primavara in Muntii Rodnei. Visul unui montaniard (27 februarie-1 martie 2015)

Foto 1.Start

Foto Marian Poara

Text Adrian Hogiu

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand a avut loc in Pasul Rotunda, in weekendul 27 februarie-1 martie, tabara de schi de tura organizata de Alina Cirja, Domnul Dinu Mititeanu si sotia dansului Marlene.

Dragi colegi, imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati atata timp dar timpul zboara asa repede cateodata ca nici nu iti dai seama cum trec saptamanile. Este timpul sa va relatez foarte pe scurt  ce a fost si insemnat weekendul petrecut alaturi de oamenii faini ai Clubului Alpin Roman Sectia Universitara Cluj.

Cabana Croitor a fost gazda noastra pentru acest weekend, insa ca sa nu stam foarte inghesuiti cativa dintre noi am ales sa dormim si la refugiul Montan Rotunda, refugiu construit si intretinut de domnul Utu, un om al muntelui.

Vineri, vremea aproape perfecta. Domnul Dinu a venit de la Cluj cu Marlene si Geta  si m-au preluat  din Prundu Bargaului . Am urmat apoi   traseul Pasul Tihuta-  Iacobeni, Ciocanesti si dupa 8 km de la Carlibaba, dupa cazarmile militare parasim Valea Bistritei si asfaltul si  urcam cu al lor ALP  spre stanga, 5 km de drum inzapezit pana in Pasul Rotunda, unde  ajungem in jurul orei  21:00  Multi dintre colegi erau deja sositi si cazati la Cabana Croitor, ceilalti urmau sa vina, nici o problema caci pana dimineata toata lumea o sa spuna prezent. Cativa am mers la Refugiu lui Utu.

 Foto 2. doi cate doi

Pentru sambata Marlene propune o tura inspre Vf. Inaut (2222 m) cu ora de plecare 7 dimineata de la refugiu. Ideea este una buna asa ca ma inscriu si desi seara eram ceva mai multi spre dimineata ramanem doar noi doi. Domnul Dinu va ramane cu incepatorii intru ale schiului de tura, trebuie cineva sa le arate tainele si sa primesti sfaturi de la Domnul Dinu este cel mai de pret lucru, parerea mea. Asadar, gata echipati, pornim dis de dimineata inspre Vf. Inaut pe traseul marcat cu banda rosie, traseul de creasta. Nu apucam bine sa ne incalzim, ca tragem o privire in spate si vedem un grup destul de mare venind inspre noi. Sunt colegii care au dormit la cabana Croitor si care se pare ca vor sa ne urmeze. Asadar fara sa stim iata ca au mai raspuns si altii prezent acestei ture. Foarte bine, imi zic eu.

Imi doream foarte mult sa ajung pana pe varf si cum vremea de dimineata permitea optimismul meu crestea si crestea cu fiecare kilometru castigat.

Pe primul varf fara nume ne regrupam si stabilim ce traseu vom urma mai departe. Avem doua variante, fie urmam culmea, fie urmam drumul de sub culma Gajei. O parte din colegi isi anunta prezenta doar pana pe Vf. Gajei (1846 m), asadar hotaram sa strabatem culmea Gajei. Zapada era inghetata la suprafata, insa la altitudine peste zapada inghetata mai era un strat consistent de pulvar. Prima urcare inspre Vf. Nichitas (1451 m) prima rupere de ritm dar incerc sa ma mentin in campul vizual al colegilor. Sub Vf. Gajei ne regrupam unde luam si o pauza de gustare. Este inca devreme, timpul ne permite sa visam la varf. Sper ca si grupul sa raspunda prezent. Inaintam, urmeaza prima coborare, prefer sa imi dau focile jos, insa greseala mare. Zapada foarte putina si inghetata maxim imi creeaza probleme. Cobor primul cu chiu si vai, ajuns jos constat cu stupoare ca pana la urma au raspuns prezent planului lui Marlene doar alti 3 colegi: Alina Cirja, Marian Poara si Anca Brisan. Deci, 5 am ramas gata sa ne continuam traseul.

Foto 3. inspre Vf. Nichitas

Foto 4. pe culmea Gajei

Foto 5. Inautul in stg si Inaul central

Suntem pe drumul ce taie pe curba de nivel culmea. La intoarcere hotaram sa nu mai urcam din nou in culme, ci sa urmam drumul. Dar pana la intoarcere avem in fata varful Ineut, un traseu de cateva ore bune.

Inaintam cu spor, dar sunt cu gandul mai mult inspre pauza de masa, pe care o facem in Saua Gajei (1719 m). Putinii nori ce acopereau cerul fac lucrurile mult mai usoare, pe un soare puternic poate ritmul nu era acelasi. Ne pregatim sa urmam culmea accidentata a Inautului. Schiurile le lasam in sa si de aici ne continuam ascensiunea pe clapari, cu bete/piolet Diferenta de nivel este consistenta, la fel si creasta care in anumite locuri are portiuni cu bolovani si multa zapada.

Imi pun toata nadejdea in Marlene, are mult mai multa experienta in astfel de ture plus ca a urcat de atatea ori Inautul iarna si nu numai.

Pornim si prima panta ce ne iese in cale ne pune ceva probleme. Avem grija cum infingem piciorul caci dedesupt zapada este inghetata. Trecem de aceasta portiune si iata-ne ajunsi efectiv pe creasta. Inca nu e nevoie de coltari, putem inainte si nu ezitam sa o facem. La cativa pasi buni ne mai si cufundam in zapada, la cei cativa pasi visul devine aproape realitate. Sunt acolo, la cativa metri diferenta de nivel. 

Foto 6. Primii pasi inspre varf

Ne incepem ascensiunea inspre varf insa prima panta ce ne iese in cale ne pune ceva probleme. Trebuie sa avem grija cum infingem piciorul caci dedesupt zapada este inghetata. Trecem de aceasta portiune si iata-ne ajunsi efectiv pe creasta. Inca nu e nevoie de coltari, putem inainte si nu ezitam sa o facem. La cativa pasi buni ne mai si cufundam in zapada, la cei cativa pasi visul devine aproape realitate. Sunt acolo, la cativa metri diferenta de nivel.

Gata cu binele, Marlene insista sa ne punem coltarii si sa ne pregatim sufleteste de portiunile mai dificile care nu intarzie sa apara.

Marlene isi face bine treaba, eu prind curaj stiind ca, cu noi este un om cu atata experienta. Alina Cirja renunta la varf si prefera sa se odihneasca. Coltarii se infing miseleste in zapada inghetata si cu greu mare traversam prima portiune mai dificila. Nu apucam sa ne tragem sufletul ca urmeaza portiunea unde pentru mine a fost si mai greu, caci nu aveam piolet. Pentru inceput traversam pe sub niste stanci ca mai apoi sa urcam un perete  cu zapada putina si un pamant inghetat bocna. Cu pasi marunti reusesc sa ajung sus, acuma pot sa respir usurat.

 Foto 7. pe culmea Inautului

Gata cu greul la urcare, imi zic eu. Asa a si fost, ma opresc sa imi aranjez coltarii si in cele cateva minute o pierd din ochi pe Marlene insa instictul imi spune ca este foarte aproape si eu si mai aproape de varf. Cu un ultim efort ajung sus, vad borna...gata, sunt pe Inaut, superb. Inaul este sub nori impreuna cu Saua cu lac. Inspre Vf. Rosu vreme mult mai buna, imi si imaginez acest varf plin de rododendron Vantul abia daca adia, vremea un pic s-a mai inrautati dar ce mai conteaza sunt acolo sus, radiez de fericire. Ajung intre timp si Anca Brisan si Marian Poara. Ii trimitem un mesaj Domnului Dinu ca sa nu cumva sa isi faca griji. Sunt in al noualea cer, chiar am ajuns pe Inaut dupa alte doua incercari esuate tot iarna, vara am ajuns de atatea ori. Entuziasmul nu este constructiv, asa ca nu uit ca mai am si de coborat, raman oarecum lucid. Ora 14:00 a fost ora la care am atins varful, doua ore ne-a luat din Saua Gajei pana pe varf. La coborare ar trebuii sa facem mult mai putin asaca  zabovim ceva mai mult timp pe varf, numai bine luam si o gustare.

Foto 8. in culmea fericirii

Dupa poza de grup suntem gata de plecare. Marlene o ia in fata, eu o urmez stiind ca urmeaza sa traversam prin aceleasi doua locuri dificile. Concentrare maxima imi zice Marlene, te pui cu fata la perete si infingi bine coltarii in zapada. Nu te grabesti. Zis si facut. Dupa nici o ora ajungem in Saua Gajei de unde zarim niste montaniarzi venind inspre noi. Erau patru in total, doi cu bagaj mare pregatiti sa doarma sub refugiul de sub Vf. Inau, iar ceilalti doi pregatiti sa urce pana pe Inaut si intoarcere la masina pe acelasi traseu. Niste sfaturi nu strica si de ce sa nu o facem cand tocmai ce ne-am intors de pe acelasi traseu pe care il vor urma si ei. Le uram bafta si ne vedem in continuare de ale noastre. Ne asteapta drum lung pana acasa. Lungul drum pe curba de nivel care strabate culmea Gajei iti poate pune destule probleme mai ales cand esti obosit. Cateodata ai impresia ca este interminabil.

Pana la urma dracul nu este asa negru, inaintam pe urmele colegilor cu care ne-am intalnit in Saua Gajei. Abia astept coborarea. Talpile dupa atatia km parca imi iau foc si plus de asta am ramas fara ceai. Efortul devine si mai mare de la km la km si pe masura ce ne apropiem coborarea parca devine urcare. La un moment dat nu mai suport si imi dau jos focile, o sfatuiesc si pe Anca sa faca la fel. Buna alegere, schiul aluneca foarte bine desi inclinatia este moderata. Superb, in sfarsit schiem. Ma bucur din plin de coborare, sub Vf. Nichitas ma intalnesc cu Domnul Dinu caruia ii dau raportul. Intre timp sosesc si ceilati si cu un ultim efort reusim sa ajungem plouati in zona de campare. A inceput sa ploua chiar inainte sa ajungem la refugiu, a fost dusul cald, dusul de sfarsit de tura.

Dupa ce ne-am schimbat si am mancat, am hotarat impreuna cu Zoran Pavai sa le facem o vizita colegilor cazati la Cabana Croitor. Atmosfera foarte faina de la cabana a fost cireasa de pe tort. Nu stam foarte mult insa cele cateva minute bune au fost excelente pentru un somn pe masura.

 Foto 9. portiunile mai delicate se strabat cu fata la perete

 Foto 10. ultimul drum

Duminica dimineata ceata, asa ca planul de a urca inspre Vf. Omului ramane pentru data viitoare. Oricum ma simt destul de obosit dupa tura de ieri.

Ne pregatim caci la ora 8 trebuia sa fim la cabana Croitor pentru a stabilii ce vom face. Ne luam ramas bun de la Utu, ducem bagajele la masini si o luam incetu inspre cabana.

Aici multa forfota, incetu lumea se pregateste pentru cateva ore de schi. Mai mult de atat nu ai ce face pe aceasta ceata. In timp ce schiam am avut impresia ca plutesc, ma opream si aveam impresia ca inca schiez. Un fenomen ciudat despre care Domnul Dinu ne sfatuieste sa citim pe blogul dansului . Click aici ca sa cititi si voi.

Impreuna cu Papp Csaba si Adriana Andreica incercam sa schiem pe un culoar din spatele cabanei insa din pacate zapada lipseste pe portiuni mari. Fac totusi o coborare, ma intorc si ma alatur grupului. Vad un loc fain de schi pe langa liziera padurii asa ca imi incerc norocul. De unde, pentru mine totul devine chin. Dupa coborare renunt si hotarasc sa ma intorc la cabana unde imi fac o ciorba si astept sosirea colegilor ramasi sa mai schieze.

Incetu cu incetu lumea se intoarce si dupa cateva povesti la gura sobei hotaram sa plecam inspre casa. Este ora 12 cand ne urnim din loc de data aceasta coboram prin Valea Mare via Nasaud. Din Nasaud inspre Bistrita unde imi iau ramas de la Domnul Dinu, Marlene si Geta Oltean.

A fost asa frumos, un weeknd reusit din toate punctele de vedere. Le multumesc celor prezenti.

Abia astept tabara de anul viitor. Sanatosi sa fim.

Toate cele bune!

 Foto 11. tinta zile, Vf. Cociorba

Foto 12. White-out

Foto 13. traseele