Rodnei in doi (17-20 iunie 2016)

Daca astepti vremea perfecta nu vei merge niciodata pe munte. Noi am mers chiar daca s-au anuntat furtuni. In cele 4 zile petrecute sus pe munte soarele ziua ne-a zambit iar ploaia noaptea ne-a facut sa dormim mai bine.

Traseul parcurs a fost cat sa ne simtim bine. Mai jos aveti si povestea.

Ziua 1 (vineri) am inceput-o dupa amiaza, stand la ocazie in Bistrita cu destinatia finala satul Sant. Avem ceva noroc, prindem repede prima ocazie pana in Feldru. Aici coboram si asteptam sa ne ia o a doua masina care apare curand si... culmea, merge chiar pana in Sant. Oau! Din Sant pe jos pe cei 9 km de drum forestier pana la Cabana lui nea Dorel, avem in continuare noroc: nici dupa 2 km ne trezim din nou ca cineva are grija de noi; uite asa, cu trei masini diferite, ajungem pana la Dorel unde punem cortul si asteptam ploaia care vine cu fulgere si trasnete. Trecem peste, nestiind noi ce ne asteapta in urmatoarele nopti...

 Crucea de pe Vf. Stanistea (1478 m alt.)

Curatel

Ziua 2 (sambata) Ploua marunt dimineata. Pregatim masa in timp ce asteptam si ne rugam sa iasa soarele. E ora 8 cand incepem sa strangem cortul si sa ne pregatim de drum. Timpul zboara si iata-ne la 9 cu rucsacii in spate si la deal prin iarba uda pana pe Vf. Stanistea (1478 m alt.) unde un grup numeros de caini de la multele stane din zona ne intampina. Am mai trecut prin asta asa ca scapam repede de gura lor. Urmeaza o portiune prin padure unde e mult mai racoare si ici-colo mai facem si cate un dus cu picaturi reci de apa scuturate de pe crengile brazilor. Odata iesiti din padure, gasim alte oi, insa, ciudat, cainii au uitat sa latre. Stam de vorba putin cu ciobanul si o luam la deal. Pana pe Vf, Cobasel (1835 m alt.) nu mai e tare mult. Inspre Ineu s-au adunat ceva nori, dar varful inca se mai vede. In urma noastra lasam pasii grei si nu uitam sa mai si privim la ce avem in jur. Totul e asa frumos... Pe varf, odata ajunsi, luam gecile pe noi si ne pregatim sa mancam. Initial ne-am gandit sa dormim la refugiul de sub Ineu, chiar daca aveam cortul la noi. Motivul a fost vremea urata din noaptea dinainte, insa cand ajungem la refugiu ne schimbam planul: refugiul era deja ocupat de doi oameni si ne gandeam ca daca ramanem si vine altcineva care intr-adevar are nevoie de adapost, nu o sa fie prea placut. Dupa ce lasam bagajele la refugiu si urcam Ineul, pe care il gasim suprapopulat, coboram in caldarea Lalei tocmai la locul de campare de langa Lala Mic. Este 5 dupa amiaza cand ajungem acolo. Vremea inca ne lasa sa ne racorim in apele ce curg din munte. Terminam si de mancat, nici nu apucam bine sa ne bagam in saci ca dintr-o data se porneste o furtuna cu vant puternic, trasnete si ploaie. Fiind vara nu cred ca o sa dureze tare mult; a durat destul, dar a trecut cu bine. Dimineata ne-a zambit soarele ca de obicei…

Putin din Rosu, ceva mai mult din Ineut si colo in departare ne asteapta Ineul

In caldarea Lalei

Ziua 3 (duminica)...facem ce facem si la 9 pornim din loc. La urcarea inspre Saua cu lac ne intalnim cu cei doi care au dormit in refugiu noaptea trecuta. Povestim putin, apoi la drum. Pentru azi avem traseu ceva mai lung: mers pe creasta pana in saua Cisa trecand pe rand peste cateva mici varfuri, iar de acolo pe curba de nivel pana in saua Corongisului. Chiar daca traseul e mai lung, nu fortam. In drumul nostru pe creasta ne mai intalnim cu lume, deci nu suntem chiar singuri pe aici, ne zicem noi. Mi-a fost dor de Rodnei, Ilinca e pentru prima data aici si ii place. Eu ma bucur ca suntem amandoi pe creasta acestui munte atat de drag mie. 

Inainte de a ajunge in saua Cisa de unde vom parasi creasta, mai facem o pauza de masa. Stam cam prost cu apa insa stiu ca undeva sub Vf. Omului trebuie sa fie ceva izvoare. Ajunsi in saua Corongisu incet se aduna ceva nori de ploaie; norocul nostru ca s-au si imprastiat repede. Mai avem urcarea pana pe Vf. Corongisu (1987 m alt.) si gata. Florile de pe poteca ne fac urcarea mult mai usoara. Atatea flori nu am mai vazut de ceva timp intr-un singur loc. Ne place. Pe Corongis o felicit pe Ilinca pentru ca a reusit, nu e usor sa urci pe acest varf si mai ales cu rucsac mare. De aici si pana la Poiana cu narcise nici o problema. Se simte insa oboseala si din pacate am ramas si fara apa. Obositi fiind, facem marea greseala sa coboram poiana cu narcise pana aproape de liziera padurii, unde gasim apa, dar nu si loc de cort. Nu avem ce face si mergem mai departe. Nu am luat cea mai buna decizie cand am hotarat sa coboram cu ditamai rucsacii, acum suntem obositi si abia mai stam in picioare. 

Incerc sa o incurajez cum pot pe Ilinca, nici ea nu se lasa si intr-un tarziu ajungem aproape de stana de la iesirea din padure pe traseul care duce in Valea Vinului. Acolo eu parca cedez psihic, ma asez pe rucsac si parca nu-mi vine sa ma mai ridic. Ilinca ma incurajeaza si intr-un final, ca nu avem ce face, punem cortul chiar in drum, sperand sa fie bine. A fost bine prima jumatate de ora, pana a venit inca o furtuna: cea mai puternica din toate cele trei nopti. Fulgera, tuna si batea vantul de se lumina si zguduia cortul cu totul. Nu a tinut tare mult, dar nu as vrea sa mai trec degraba prin asa ceva.

 pe creasta muntilor caruntilor

Ziua 4 (luni) incepe cu soarele zambindu-ne din nou. Acum pornim la ora 8, aveam de ajuns acasa cu ocazie iar pe cei 9 km din Valea Vinului pana in Rodna nu eram siguri daca prindem vreo masina.

La stana schimbam cateva vorbe cu un baiat care ne scapa si de caini. Il intrebam daca este izvor pe drumeagul ce duce in Valea Vinului. Stiam ca este, dar aveam nevoie oarecum de confirmare. Nu aveam apa mai deloc, nici mancati nu prea eram, asa ca la izvor urma sa luam masa. Intram in padure si de aici pana in Valea Vinului tot asa vom merge. Speram sa prindem vreo ocazie, de aceea fara sa ezit ne oprim la Ioji care speram sa ne ajute. Si ne-a ajutat. In timp ce povesteam noi de-ale noastre, trece o masina pe care Ioji o opreste si-l roaga pe soferul masinii sa ne duca pana in Rodna. Asta da noroc :) asa ajungem in Rodna mult mai devreme decat ne-am fi inchipuit. Dau un telefon acasa si aflu ca Romania a pierdut meciul cu Albania. Bravo lor! 

Ne cam roade foamea asa ca nu stam pe ganduri si ne alimentam de la un magazin cu una alta. Dupa asta luam si cate o placinta si la ocazie cu noi. Un nene "binevoitor" se ofera sa ne duca pana in Sangeorz Bai.. toate bune, dar ne-a cam uscat de bani: 20 de lei pe 14 km. Curse de astea sa tot faci.

In Sangeorz a fost cel mai greu, am crezut ca nu mai scapam de acolo: doua ore am stat in soare, gandindu-ne cu ciuda la omul care mai-nainte ne ceruse prea multi bani, iar noi i-am dat fara sa ne gandim... pana la urma am reusit sa prindem o masina catre Nasaud, unde, culmea, nici nu am apucat sa ne dam jos din masina ca ne-am si trezit in alta. si uite asa deja la ora 14:30 ajungem in Bistrita, Neasteptat de repede. Pentru noi au fost 4 zile si trei nopti minunate si de aceea va invit cu drag si pe voi in locurile astea frumoase.

. Multumim actorilor! Eu si Tu.

Weekend plin in Muntii Rodnei (23-24 mai 2015)

Am avut ca obiectiv principal vizitarea narciselor tocmai in poiana de pe Muntele Saca din Muntii Rodnei. 

Desi puteam inca de sambata sa ajungem la narcise, Domnul Dinu si Marlene au decis ca abia duminica sa vizitam narcisele. A fost o tura bine gandita si care mie unul mi-a placut tare mult. 

Unu la mana, acest circuit imi doream de foarte mult timp sa il fac si doi la mana, planului meu, la care i-au raspuns Dragos si Calin Musteata, Cristian Pop si Lucian Moise, s-a potrivit cu a celor din CAR U Cluj a carui membru si suntem. Ce sa vrei mai mult.

Asadar pentru prima zi si anume sambata s-a parcurs din Valea Vinului, unde am si lasat masinile, urmatorul traseu: Din Valea Vinului urmam marcajul triunghi albastru pana in Saua Curatel. Aici triunghi albastru se intersecteaza cu punct albastru care urca din Rodna peste Capul Beneseului si continua cand pe culme cand pe curba de nivel pana in Saua cu Lac. De aici suntem pe banda rosie si mai anume pe creasta principala a Muntilor Rodnei.  Cativa dintre cei prezenti urca pana pe Inau (2279 m) daca tot este la 15 minute de noi, iar ceilati raman la refugiu sa se odihneasca.

Parcurgem creasta dintre Inau si Varful Omului. De pe varful Omului lasam creasta si o luam la vale inspre sud pana in saua Corongisului unde si montam corturile. Cireasa de pe tort a fost ploaia de scurta durata care i-a prins pe unii tocmai in creasta. Spre norocul meu am apucat sa montez primul cortul si sa scap de udeala. Seara s-a lasat cu povesti si doar a doua ploaie care s-a pornit din senin a spart "petrecerea". A doua zi dis de dimineata alta ploaie care ne tintuieste in corturi. Asteptam sa se opreasca ca sa putem strange corturile si sa urcam inspre varful Corongis cu ai sai 1987 m.

Ploaie se opreste, strangem rapid corturile insa nu terminam de stransa ca se porneste alta torentiala. 

A fost si ultima de altfel care insa nu s-a oprit decat dupa vre-o 20 de minute. Scapam cu bine asa ca sa inceapa ascensiunea pe varf. Primii care sosesc pe varf bineinteles ca suntem cei din Bargau. Patru colegi au ales sa nu mai urce pe varf si implicit sa nu mai ajunga la narcise, urmand atfel traseul pe Izvorul Rosu.

Abia asteptam intalnirea cu narcisele de sub Muntele Saca. De pe Corongis in aproximativ 1 1/2 h suntem la poiana. Aici ne intalnim cu Alina Vlad si Calin Gabor care au urcat sambaata seara la narcise si au campat tot in zona. Doua, trei vorbe dupa care dam buzna in narcise. Poze, le mirosim(vezi doamne) intr-un cuvant ne bucuram de peisaj.

Dupa o portie binemeritata de narcise este timpul sa o luam la vale. Ne luam ramas buni de la colegii de tura si la vale ca drum lung mai este pana acasa.

Sa ne vedem cu bine!

Tură CAR-U Cluj în Munţii Rodnei (26-27 mai 2012)

Ziua 0: ..a început pentru unii încă de vineri seara, cu dormit la cort la ieşire din Rodna, înspre Valea Vinului la aproximativ 1 km pe partea dreaptă este un teren de fotbal, cu un foişor şi multă verdeaţă. Aşadar au sosit în Rodna de vineri seară 2 maşini(8 persoane), restul urmând să sosească sâmbătă dimineaţă.

Ziua 1: …vremea rea din ultimele zile a continuat şi în acest ultim weekend de mai, cu dimineţi răcoroase, după amiezi calme şi nu prea şi cu seri fie la fel de friguroase ca dimineaţa sau mult mai friguroase. Dar asta este o altă poveste pe care o spui celor care nu merg des la munte. 

Aşadar, sâmbătă sosesc ultimii participanţi la această tură, unii chiar surpriză, anunţaţi pe ultima sută de metrii. Se trage linie şi iată că la postul de Poliţie din Rodna sunt alte 4 maşini (14 persoane), în total se numără 44 de picioare gata de drum.  

Pentru prima zi s-a parcurs următorul traseu (nemarcat): Rodna - Coasta Morii - Vf. Fântânele - Priporul Piatra Albă - Vf. Saca cu Poiana cu narcise de sub Vf Saca - Poarta lui Beneş - Vf. Corongişului şi campare în Şaua Corongişului.

S-a parcurs un total de 14 km, într-un ritm nu foarte alert, dar binevenit pentru unii. 

Pe la ora 9 cam toată lumea era gata de plecare, aşa că încetu cu încetu ne pornim la drum şi după nici 800 de m de mers pe asfalt, facem stânga de unde şi începe urcuşul destul de lung pe un drum “forestier” bun doar pentru copitele cailor. La început urcuşul trece pe lângă gospodăriile sătenilor după care se pierde prin pădure pe acelaşi drum care te scoate într-un loc luminos, cu case de vară şi cu o bună panoramă asupra satului Rodna. Drumul urcă în continuare în serpentine, însă noi o tăiem drept la deal, scurtând oarecum traseul. 

Foto 1. Intrarea în traseu

Foto 2. serpentine

Foto 3. Rodna

Întâlnirea cu una din multele stâne din Munţii Rodnei la început se face cu lătratul unor câini gata să te prindă de vreun picior, apoi se continuă cu un bună ziua celor de la stână şi bineînţeles dacă tot am dat de voi ce aţi zice să ne daţi un pic de urdă, jîntiţă şi jîntuit de la cele 380 de oi din 500 câte au fost anul trecut, iar capre şi căpriţe mai deloc. Oameni faini, primitori, pe care cei ce au fost şi anul trecut în tură au avut ocazia să îi revadă. 

 

Foto 4. Poftă  bună! 

Foto 5. Munţi cât vezi cu ochii

Foto 6. Linişte şi pace

Pe unde treci e bine să laşi loc de bună ziua aşa că ne facem despărtirea cât mai politicos posibil şi ne continuăm drumul nu înainte de a ne face proviziile în ceea ce priveşte apa de la un izvor în apropiere de stână.

De la stână şi până la următorul punct şi cel mai important, Poiana cu Narcise de sub Vf. Saca mai aveam de mers vreo oră şi ceva aşa că mergem fără prea multe pauze, ştiind că va trebui să şi campăm.

 

 Foto 7. Un căţel ne urmăreşte îndeaproape

 Foto 8. rânduri

 

Foto 9. Pe Vf. Saca (1705 m)

Sub Vf Saca ne aşteptau narcisele însă pentru unele vremea lor a trecut dar găsim şi zone în care unele încă aşteaptă un fotograf gata să le facă vedete. Cum mulţi dintre noi poate nu au mai avut ocazia să vadă narcise sau nu vor mai da peste narcise anul acesta hotărâm să stăm cât putem noi de mult să admirăm, fotografiem şi mirosim narcisele.

Foto 10. Narcise

După ce fiecare şi-a luat porţia de narcise ne urnim din nou din loc şi după încă o serie de plat şi urcuş ajungem  în sfârşit pe Vf. Corongiş (1987 m), după care urmează o ultimă coborâre cam dureroasă înainte de campare în şaua Corongişului lângă tăul cu acelaşi nume. În câteva minute 10 corturi sunt gata montate, aşteptând liniştite vremea urâtă ce se aşternea. Pe la ora 19 deja vremea îşi făcea de cap aşa că majoritatea sau ascuns care cum în corturi, luând acolo cina şi pregătindu-se de somn, de un somn lung, fiindcă ce altceva să faci pe un vânt puternic şi burniţă. Toată noaptea a suflat cu bestialitate vântul şi cred că ideea de a campa exact lângă tău nu a fost cea mai bună. Am scăpat cu bine, însă vremea de dimineaţă nu promitea prea multe. Vânt şi burniţă la fel ca în noaptea ce a trecut, în creastă ceaţă şi zăpadă, iar în zare nori ce nu aduceau veşti bune.

 

Foto 11. Pe Vf. Corongiş (1987 m)

 

Foto 12. şaua Corongişului, loc de campare

 

Foto 13. greu la deal, uşor la vale

 

Foto 14. noapte bună

Ziua 2. …ultima de altfel a început cam prost şi planul stabilit încă din prima zi se ducea de râpă.

Planul era aşa: Vf. Omului - Vf. Cişa - Coasta Netedă – Ineu - Şaua Curătel şi coborâre la maşini pe piciorul din dreapta, cel al Beneşului.

Planul de rezervă şi cel urmat în ziua a 2-a: din şaua Corongişului am coborât oblu la vale înspre Valea Vinului.

Odată ajunşi tot mai jos norii şi-au făcut de cap aşa că până în Valea Vinului se porneşte o ploaie mocănească, care ne îngreunează mersul şi nu numai. Ajungem în Valea Vinului în jurul orei 11 unde ne aşteaptă Ioji care ne invită să stăm în sala de sport a şcolii din Valea Vinului, timp în care el coboară cu o maşina până în Rodna cu soferii pentru a recupera maşinile. Între timp sosesc şi cei 4 colegi din club (Alex Sava, Alex Prigoană, Claudiu Chiorean şi Mihnea Prundeanu) care au pornit din Romuli în încercarea de a parcurge creasta într-o zi. Au reuşit undeva în jurul orei 1 şi ceva să ajungă la Refugiul Curăţel unde au şi înnoptat. Bravo lor. Bineînţeles ca şi cei 4 şi-au găsit loc în maşini aşa că nimeni nu a rămas în Valea Vinului.

 

 Foto 15. a doua zi

 

Foto 16. dis de dimineaţă

 

Foto 17. tăul Corongişului

 

Foto 18. oblu la vale înspre Valea Vinului

 

Foto 19. cu nori în faţă

 

Foto 20. şi ceaţă în creastă

Pentru unii ziua a continuat cu o masă la Cormaia, doar familia Boer în a cărui maşină am fost şi eu cu Alex Sava ne-am continuat drumul, pe mine cu escală în Năsăud de unde m-au şi pescuit în dimineaţa zilei de sâmbătă. Mulţumesc familiei Boer pentru amabilitate şi mulţumesc şi celorlaţi colegi de tură pentru tot.

La ture cât mai frumoase.

 

Foto 21. Corongişul

 

Foto 22. Rodnei I

 

Foto 23. Rodnei II

 

 

Foto 24. oblu la vale

 

 Foto 25. trupa

Foto 26. Releul de pe Vf. Heniu (1615 m)