RaportDeTură: Pietrosul Calimani

Se afișează postările cu eticheta Pietrosul Calimani. Afișați toate postările

8 august 2014

12 Apostoli si Pietrosul Calimani (2-3 august 2014)

Text: Călin Musteață

Organizator: Adrian Hogiu

Foto: Călin Musteață si Aghi (Andreea Peter) (albumul complet il gasiti la un click distanta, aici)

Călimanii sunt printre cei mai frumoși munți din tară și trebuie vizitați și văzuți. Nu deodată ci pe rând. Eu eram a doua oară în Călimani, dar revin cu plăcere aici. Ăsta e motivul pentru care am hotărât ca două zile din august (2 și 3 august ) să le acordăm lor, Călimanilor. Nu am fost doar eu ci am reușit să ne adunăm o trupă destul de serioasă, 17 oameni în prima zi (sâmbătă), și 18 a doua zi (duminică).

Foto 1. haidi, hai pana sus in malai:))

Din Cluj: Sebi Braun, Ioana Tincaș, Oana Budacu, Adrian Alexandru Pop, Gabi Oargă, Alexandru Orban, Matei Agachi, Laura Lungu, Andreea Peter sau Aghi, Geta Oltean și Sergiu Curuțiu, iar din Bistrița: Călin Musteață, Dragoș Musteață, Ioana Popandron, Cristian Pop (doar duminică), Adina Prașca, Cornelius Moldovan și Adi Hogiu.

Am pornit vineri 1 august după-masa pe la ora 5 din Prundu Bârgăului, noi cei din zona Bistriței, cu două mașini. Motivul era să ajungem mai repede ca să putem găsi loc de campare pentru prima noapte. Cei de la Cluj aveau să ajungă și ei dar mai târziu. De la ieșire din Vatra Dornei am cotit la dreapta pe drumul ce duce la Panaci, spre Gura Haitii. La ieșire din Gura Haitii am părăsit soseaua care duce la fosta exploatare de sulf și am intrat, spre dreapta, pe un drum de țară, pe care am urcat cam un km. Chiar dacă Adi cunoștea zona exista riscul să fie ocupate locurile unde se puteau pune cortul. Tabăra am făcut-o în locul special amenajat pentru campare, la confluența Pârâului Neagra cu un alt pârâu, în punctul de pornire a traseului ce urma să îl urmăm a doua zi spre 12 Apostoli (punct albastru). Spre norocul nostru am găsit liber spațiul respectiv. După ce ne-am instalat și am luat o gustare am ieșit la drum să-i așteptăm pe ceilalți care foarte târziu au ajuns și care s-au instalat de la frontală. Seara a trecut repede.

Foto 2. ca sa ajungi departe musai sa sari garduri

Foto 3. si sa treci prin asa padure:)

A doua zi dimineața chiar dacă ne-am propus să pornim pe la 8 unele mici incidente ne-au obligat să purcedem la drum abia pe la ora 9. Nu ne-am făcut probleme deoarece traseul era unul ușor și aveam timp să ne atingem ținta:12 Apostoli. Urcare a fost lejeră și plăcută prin răcoarea dimineții. Mai spre amiază când soarele a început să fie din ce în ce mai puternic traseul nostru a intrat în umbra pădurii. Plini de bună dispoziție am ajuns pe marginea calderei unde este instalat un panou orientativ. Apostolii erau aproape. Ajungem la Apostoli cam pe la ora 1 și ne permitem o pauză prelungită în care luăm masa și facem o mulțime de fotografii. După această pauză prelungită în timpul căreia ne-am înșirat ca muștele la soare facem o fotografie de grup și ne îndreptăm pașii spre Pietrele Roșii. Pe traseu găsim apa la un izvor dar spre dezamagirea noastră nu putem lua deoarece izvorul nu este amenajat și suntem nevoiți să renunțăm. Cu Adi, ne propunem să revenim altădată pe traseu și să amenajăm puțin unele chestiuni cum ar fi izvoarele. În fața noastră maestuos Pietrosul Călimanilor ne așteaptă, dar abia mâine ne vom întâlni. Urmăm punctul roșu care ne conduce spre vârful Tămăului, dar nu urcăm pe Tămău pentru că nu este potecă. Trei dintre noi se încăpățânează să urce Tămăul și se desprind de grup. Noi ceilalți urcăm Pietrele Roșii și după o altă ședință foto luăm traseul marcat cu cruce albastră și pornim spre Gura Haitii. Traseul coboară prin pădure de molid oferindu-ne astfel prilejul să adunăm ciuperci pentru cină. Ajunși la locul de campare îl găsim liber, ne instalăm corturile și ne pregătim cina. Seara la cort este poate cel mai frumos moment după o drumeție pe munte. Mai ales că seara noastră este pigmentată cu tocăniță de ciuperci pregătită de Ioana și Adi în acordurile chitarei lui Cornelius. După o poveste și o bere fiecare se retrage în cort astfel că ora 12 noaptea ne găsește în deplină liniște. Tot în liniște ne găsește și ploaia care pe la 3 noaptea a început să cadă peste poienița în care eram noi cazați. Ploaia n-a durat mult, dar suficient cât să ne facem noi griji că am putea fi inundați de cele două pâraie. Nu s-a întâmplat acest lucru, doar echipamentul (cortul, bețele) era ud dimineața.

Foto 4. candva ti-am fost profesor:)

Foto 5. dupa ani si ani

Foto 6. contrast

Foto 7. intre doua lumi

Foto 8. trupa de soc:)

Foto 9. cei 12 Apsotoli de undeva de departe

Foto 10. lasam cei 12 Apostoli pentru Pietrosul Calimani

Duminică, dis-de-dimineață, am adunat tabăra și după ce am luat o gustare ușoară ne-am îmbarcat în mașini și am pornit la drum pe drumul forestier ce duce spre Pietros. Am ales să ne deplasăm cu mașina o porțiune deoarece era important să terminăm mai repede pentru a avea cei din Cluj timp pentru întoarcere. După vreo 7 km abandonăm mașinile la o intersecție și mai mergem pe jos 2-3 km. Intrăm în pădure și urmărim marcajul cruce roșie care ne conduce spre coada Pietrosului. După un urcuș relativ accentuat prin pădure, pe un pârâu și pe o pajiște apare Traseul Maria Tereza în care ne înscriem și noi. Pietrosul (2100 m) este tot mai aproape și nici nu realizăm când suntem sub vârf. Amiaza zilei ne găsește sus numai bine ca să putem lua prânzul, ceea ce și facem. După ședința foto de rigoare ne îndreptăm pașii spre vf. Negoiul Unguresc (2018 m). Aici ne mai bucurăm privirea cu peisajul încântător care ni se așterne la picioare și începem coborârea spre Traseul Maria Teresa, sub fosta exploatare de sulf pentru a putea ajunge în punctul din care am pornit. Traseul este marcat și pregătit pentru maratonul care va avea loc la mijlocul lunii august. Pe la ora 4 și jumătate începem coborârea spre locul unde am lăsat mașinile. Sub vârful Haitii trei mașini de teren se chinuie să coboare muntele, întâmpinând ostilitatea păraielor de munte. Îi lasăm în urmă cu problemele lor. Noi ne recuperăm mijloacele de transport, ne luăm rămas-bun uni de la alții și încărcați cu noi rezerve de ”energie a muntelui” ne îndreptăm spre casele noastre. Amintirile, fotografiile și speranța că în scurt timp vom urca din nou muntele e ceea ce rămâne. Pe data viitoare.

Foto 11. tot mai aproape de visul cuiva:)

Foto 12. putina banda rosie nu strica

Foto 13. Desteapta-te romane

Foto 14. din somnul cel de moarte

Foto 15. hai cu pupicul si zambetul

Foto 16. alinierea

Foto 17. ceva ce candva era un varf de munte

4 februarie 2014

Rezervatia Naturala 12 Apostoli la inceput de februarie (02.02.2014)

Traseul urmat: Poiana Negri - Valea Lucaciu - Vf. Lucaciu (1778 m alt.) - Vf. 12 Apostoli ( 1760 m alt.) - Schit 12 Apostoli - Valea Pintea - Poiana Negri (Muntii Calimani)

Participanti: subsemnatul, Marcel Balan, Nicolae Balan, Cristian Pop, Adrian Rusu, Ioana Popandron si Manu Rusu.

Cine se trezeste de dimineata departe ajunge si ce ii drept ca si casca mai mult, dar ce mai conteaza cat casti cand sti ca pasi tai se vor indrepta undeva inspre munte.

Planul pentru aceasta tura a venit de la sine si desi m-am decis greu pe ce traseu sa o iau am ales pana la urma sa incerc ceva nou. La 12 Apostoli am mai fost undeva prin septembrie

(http://raportdetura1.blogspot.ro/2013/09/gura-haitii-rezervatia-12-apostoli.html) dar am urcat dinspre Gura Haitii si ca sa fac o comparatie ambele trasee sunt frumoase si la fel ca si timpi atat vara cat si iarna.

Duminica, dis de dimineata, gata de plecare, vreme frumoasa, din masina nu simtim cele -15 grade dar nu mai avem mult si le vom simtii, inaintam cu spor pana in Dorna Candrenilor unde facem dreapta si ne inscriem pe drumul ce duce inspre Poiana Negri, un sat aflat la poalele Calimanilor. Urmam drumul o buna bucata cu masina, nu vrem inca sa facem contact cu cele -15 grade de afara. Drumul forestier urca pana la Schitul 12 Apostoli dar fara un 4 x 4 mai greu faci fata asa ca, cu 3 km inainte de manastire lasam masinile si ne facem curaj care mai de care sa iesim afara.

Drumul forestier urmeaza Valea Pintea si urca in serpentine cu o inclinatie destul de mare pe anumite portiuni. La prima intersectie de unde am lasat masinile lasam drumul forestier in stanga si ne inscriem pe Valea Lucaciu. Cararea merge multa vreme prin padure, traseul este nemarcat de aceea nu il recomand celor care nu cunosc zona. Zapada in padure nu depasea 20 de cm insa stratul crestea cu cat castigam altitudine asa ca la iesirea din padure undeva sub Vf. Lucaciu zapada avea undeva la un metru. Pe anumite portiuni era inghetata si reusim cu greu sa ramanem la suprafata dar nu pentru mult timp. In creasta suntem intampinati de un vant puternic insa avem parte de un peisaj minunat. Ne grabim inspre Vf. Lucaciu dar aici vantul batea si mai tare, de unde admiram peisajul: Muntii Rodnei, Muntii Bargaului, Inspre Pietrosul, Muntii Suhard, inspre Bistricioru si asa mai departe.

Ne tragem cat mai mult in poze, timpul inca tine cu noi si cu chiu cu vai ne indreptam inspre 12 Apostoli. De pe Lucaciu si pana la 12 Apostoli facem in jur de o ora buna, zapada mult prea mare ne-a ingreunat mult mersul. Am batut urme la greu.

Ajungem in sfarsit si la destinatie unde in sfarsit luam masa, bucatele carate de jos sunt numai bune. Slanina,ceapa, carnatul si cate si mai cate ne sunt pret de cateva minute hrana.:D

Dupa masa nu mai zabovim foarte mult deoarece vantul nu conteneste nici aici, suntem inghetati si vai si amar de capu nostru insa incarcati sufleteste. Urmam acelasi traseu pana sub Lucaciu, insa de aici o tinem tot la vale pe creasta. La un moment dat intram in padure si o tinem tot la vale ca la un moment dat sa facem stanga pe un drumeag care ne scoate in Culmea Pricobeni. Suntem la 5 minute de manastire. Cerem putintica apa, ne tragem in poza de grup, ne intalnim si cu un grup de doi care vroiau sa ajunga la 12 Apostoli desi ora era 15:00. Ii avertizam ca se vor intoarce cu seara si s-ar putea sa nu fie foarte faina intoarcerea. Ne vedem de drum pe drumul forestier ce urca pana la manastire iar pana la masini totul devine relaxare.

A fost o tura tare faina cu soare, vant, peisaje minunate, zapada numai buna de inotat si voie buna.

Multumesc celor care m-au insotit si sper sa va fi placut povestea!

Cateva fotografii puteti vizualiza mai jos.

Foto 1. Profilul traseului

Foto 2. dis de dimineata

Foto 3. inspre Pietrosul Calimani

Foto 4. Pe vf. Lucaciu

Foto 5. inspre 12 Apsotoli cu Bistricioru in plan indepartat

Foto 6. inspre Parcul National Muntii Rodnei

Foto 7. la 12 Apostoli (Mosul)

Foto 8. Schitul 12 Apostoli

Foto 9. trupa

Foto 10. de final

8 septembrie 2013

Gura Haitii - Rezervatia 12 Apostoli - Pietrele Rosii - Pietrosul Calimani - Gura Haitii (31 august - 1 sept 2013)

In weekendul (31.08 - 01.09 2013) am fost in Calimani impreuna cu Cristina Cecan initial pentru a parcurge traseul: Gura Haitii - Rezervatia 12 Apostoli - Pietrosul Calimani - statia meteo Retitis - Calimanii Cerbului - Gura Haitii, dar cum Cristina a fost nevoita sa vina cu microbuzul (din Cluj) am ajuns la ora 12, sambata, in Gura Haitii. Astfel, planul initial l-am schimbat putintel.

Dupa 2 ore si jumatate ajungem la Rezervatia 12 Apostoli de unde gasim intradevar confirmarea ca nu avem timp destul sa ajungem pana la statia meteo Retitis, asa ca dupa 5 ore bune de mers ajungem sub coada Pietrosului unde hotaram sa punem cortu.
De la Rezervatia 12 Apostoli am urmat marcajul bulina rosie trecand pe la Pietrele Rosii (1705 m alt.), Vf Tamau (1852 m alt) si Vf. Maieris (1885 m alt). Traseul e foarte bine marcat si curatat.. Sambata seara dupa ce am pus cortul si am mancat a inceput sa ploua. De asemenea aproape toata noaptea a batut vantul.

Duminica dimineata am urcat pe Pietrosul Calimani (2100 m alt.) pe un vant puternic si la un moment dat inconjurati de putina ceata. Ii trimitem un mesaj Domnului Dinu in care ii uram vreme buna in Fagaras si coboram la cort unde o luam incetu inspre Gura Haitii pe cruce rosie, grabiti pentru a prinde autobuzul de la 14:00 inspre Vatra Dornei. Ajungem cu o ora mai repede in Gura Haitii unde pana la ora plecarii ne facem frumusei.

Ajunsi la Vatra Dornei, ne cinstim cu o pizza, Cristina i-a trenul inspre Cluj iar eu cu ocazie ajung la Prundu Bargaului.

La un interval de 2 saptamani ajung pe Pietrosul pe carari diferite. Minunat!

Am avut parte de vreme buna pe tot parcursul traseului si de niste peisaje minunate.