RaportDeTură: Dor de ducă

Se afișează postările cu eticheta Dor de ducă. Afișați toate postările

11 aprilie 2015

Heniu in alb (05 aprilie 2015)

La inceput de aprilie iarna nu isi gasea linistea si uite asa fara sa vrem ne-am trezit cu inca un strat de zapada pe multi din muntii Romaniei. Nici muntii Bargaului nu au fost ocoliti si incetu cu incetu peste vechea zapada s-a asezat o alta noua numai buna de inca o tura prin zapada.

Heniu a fost destinatia pe care am ales-o pentru data de 5 aprilie si ca totul sa fie si mai frumos si sa simtim din plin zapada am ales sa urcam si coboram pe cel mai greu traseu posibil care urca pana pe varf.

traseul urmat atat la urcare si coborare

Daca doriti mai multe informatii despre acest traseu ma puteti contacta sau puteti da un search pe blogul meu unde o sa gasiti cateva relatari despre tot ce inseamna cararile Heniului.

Dupa cum spunea un domn de la Releu: " Pe tine te cunosc si caprioarele si ursii, de cat tot vi pe aici"

O fi asa, nu o fi pentru mine Heniu ramane un munte de suflet, acel munte pe care il vezi zilnic din geamul casei si tot de atatea ori iti doresti sa ii explorezi trairile.

Cateva poze mai jos si ceva mai multe la urmatorul link

3 februarie 2015

Hai-hui prin Suhard alunecând pe zăpadă (1 februarie 2015)

Foto: Călin Gabor si Călin Musteaţă

Text: Călin Musteaţă

Parcă pe an ce trece iernile sunt tot mai sărace în zăpadă, iar dealurile din împrejurimi nu ne mai oferă porţia de satisfacţie a schiatului. Din acest motiv, iaca, suntem nevoiţi să căutăm alte locuri unde să ne putem „încărca bateriile”, dar nu-i bai cine îşi doreşte caută şi găseşte. Am căutat şi am găsit zăpada suficientă în munţii Suhardului, iar duminică nu am stat pe gânduri: în maşină şi hai pe munţii noştri dragi. Ne-am adunat vreo şapte, mai cu schiuri mai cu snowboard-ul mai la bocanc: Adi Hogiu, Cornel Moldovan, Stefan Sălăgean, Calin Gabor, Alina Vlad, Dragoş Musteaţă şi Călin Musteaţă, am fost cei care …, dar ce mai contează noi vrem să fim pe munte.

Foto 1. you are ready?

Am plecat din Prundu Bârgăului cu două maşini spre Podul Coşnei de unde am cotit spre Coşna şi mai departe pe drumul forestier de pe Valea Bancului şi apoi stânga pe Coşna. Am abandonat maşinile pe marginea drumului în Pasul Suhard (1150 m) şi cu echipamentul la spinare am pornit către Vârful Omului (1932 m). În spatele nostru cresta Rodnei începând cu Inăul (2279 m), şi Inăuţul (2222 m) ne veghează urcuşul. Zăpada îngheţată cedează uneori sub bocancii noştri. Nu ne-am propus să urcăm pe vârf şi nici nu am fi reuşit deoarece sus sufla vânt destul de tare (aprox 70 – 80 km/h), şi zăpada viscolită de obligă să ne acoperim toată faţa.

Foto 2. fantasticii

După un urcuş de aproximativ 3 ore ajungem sub creastă unde hotărâm să lăsăm schiurile şi o parte adică eu Adi şi Ştefan ne încumetăm spre vârf. Timp avem şi ar fi păcat să nu avem vârful sub picioare. Calin Gabor şi Alina ne iau urma. Ajungem sub vârf dar spre necazul nostru suntem nevoiţi să renunţăm. Lipsa colţarilor şi zăpada îngheţată ne dau de înţeles ca ar fi mai cuminte să ne întoarcem la schiuri. Ştim că muntele nu te iartă dacă greşeşti sau te încăpăţînezi şi preferam să nu riscăm. Vântul parcă s-a-nteţit şi cu toate că temperatura era doar undeva la - 8 grade tremurăm de frig. Coborâm fără păreri de rău.

Foto 3. Corneliu

Ne echipăm pentru coborârea pe schiuri şi ne lansăm spre vale îmbătaţi de splendoarea alunecării pe zăpadă. Ici colo câte un petic de pulver viscolit mă frânează, dar nici nu apuc bine să mă uit în jur pe unde sunt prietenii mei că iaca suntem la drum. Suntem ca nişte copii care au primit jucăria preferată. Ce mai pentru asta am venit. Hai la drum ca îndată e seară. Totuşi se mai fac câteva coborâri scurte… bonus. Pe data viitoare.

Foto 4. echilibru

Foto 5. Alina şi Călin

18 mai 2014

Superbie in Muntii Suhard sau Ce sa faci cu 20 de lei !? (18 mai 2014)

Ce sa faci cu 20 de lei!?

by Cristian Pop

Incep raportul de tura asa pentru ca atata m-a costat sa imi petrec Duminica de 18.05.2014 alaturi de 2 prieteni in natura, mai precis pe Vf Ousoru (1638 m alt.) din Muntii Suhard.

Camarazi de “razboi” dar si in acelasi timp oameni cu mult simt al umorului mi-au fost: Adrian Hogiu zis si Şăfu’ si Corneliu Moldovan.

Plecam din Prundul Bargaului inspre localitatea Dorna Candrenilor relativ tarziu (comparativ cu alte ture cand plecam la 6 sau 7 dimineata), in jurul orei 9 jumatate, vremea anunta sa tina cu noi, asa a si fost, a fost ascultatoare.

Dupa ce trecem calea ferata din Dorna Candrenilor, ne inscriem in stanga pe primul drum forestier, mergem pe drum aproximativ un km dupa care lasam masina, deja Vf. Ousoru ne astepta, golas, sa il cucerim.

Urcarea ii de vreo 4 km cu o diferenta de nivel considerabila undeva la 1000 metri (ceva gen Vf. Heniu pentru cunoscatori), in prima faza traversam o pasune plina de flori, dupa care intram intr-o mica padurice, dupa padurice urmeaza partea cea mai grea, urcarea zonei “golase” a Ousorului (aproximativ un km daca nu ma insel).

Oricum pauze pana sus au fost destule (cate am avut chef), timul nu ne presa, vremea era superba si plus de asta scopul era sa ne bucuram cat mai mult de natura, si unul de compania celuilalt.

Ajunsi sus, ne intindem la soare si dupa cateva povesti si o gustare eu iau somn…va continua :))

Mai stam noi ce mai stam pe varf si la un moment un “motocioban” care isi testa cai putere in natura ne strica toata linistea (pacat ca nu a fost Dl. Dinu).

Si ca toate sa fie bune si frumoase ne decidem sa coboram prin alta parte (circuit), mai precis pe culmea care strabate Vf. Piciorul Mare (1322 m alt.).

Coboram prin padure, dupa care pe un drum pastoral ce serpuieste printr-o poienita, si dupa ce mergem noi tot vreo 4 km ajungem intr-un final la civilizatie si in cele din urma la “gipul” lui Cornelus.

Tura este una relativ usoara pentru oamenii care mai fac munte din cand in cand si medie pentru incepatori.

Privelistiile care se deschid inaintea ochilor odata ajunsi sus sunt de a dreptul superbe ( merita toti banii-20 de lei), privelisti asupra Muntilor Calimani, Creasta Suhardului, in departare Muntii Rodnei precum si orasul Vatra Dornei care sta linistit intre munti plus localitatile limitrofe orasului Vatra Dornei ( si pe o parte si pe alta).

La final multumesc Celui de sus ca a tinut cu noi astazi (am driblat putin ploaia) si colegilor de tura, sunteti oameni ….faini.

Foto by Adrian Hogiu

Foto 1. la drum feciori ca mult mai este pana sus

Foto 2. cupola Ousorului si zona pe unde vom inainta

Foto 3. moment floral

Foto 4. Pe Vf. Ousor intalnim Sfanta Cruce

Foto 5. inspre Vatra Dornei si satele limitrofe

Foto 6. ce mai companie:)

Foto 7. pozele de grup si nu numai de pe varf

Foto 8. Vf. Faraoane (1715 m alt.) si o parte din creasta Muntilor Suhard

Foto 9. piramidele Muntilor Rodnei

Foto 10. inspre Rarau stanga si Pietrosul Bistritei in dreapta

Foto 11. culmea Runcului pe care se urca din Vatra Dornei pana pe Ousor

Foto 12. Poiana Negrii

Foto 13. culmea Piciorul Mare

Foto 14. la adio tu

Foto 15. de final cateva floricele

9 aprilie 2014

Tura MTB_123 km (06 aprilie 2014)

Dupa atatea ture perpedes a venit randul si timpul sa ma dau putin si cu bicicleta. Asadar duminica, 6.04.2014 impreuna cu bunul prieten Pop Cristian dis de dimineata ne suim in sa si o pornim inspre Tureac. Sunt vre-o 5 km pana in centrul satului de unde facem stanga parasim drumul pincipal si ne inscriem pe Valea Tureacului. Ideea era sa trecem pana in Lunca Lesului peste Muntii Bargaului iar de acolo in functie de ora si chef sa planificam altceva.

Pe Valea Tureacului mergem aproape pana la ultimele case, dupa care facem stanga pe drumul forestier Paganete-Prislopas lung de 2.1 km care ar trebui sa ne scoata intr-o sa intre Dealul Bargau (1362 m alt.) si Varful Bondarului (1266 m alt.). Pe masura ce inaintam si castigam altitudine in dreapta noastra ni se contureaza Muntele Oala cu Poiana Fagetel, Valea Bargaului cu satele aferente si Varful Heniu precum si celelate dealuri. O priveliste minunata pe o vreme numai buna de pedalat.

Pana in sa se poate pedala linistit, insa hotaram sa parasim D.F Paganete-Prislopas dupa un km si sa urcam pe culmea Dealului Bargau. Decizia luata nu este una prea buna deoarece portiunea este destul de grea si uite asa ajungem sa impingem la biciclete. Culmea ne scoate undeva sub Dealul Bargau, mult in stanga de sa. Nu avem ce face, cumva trebuie sa ajungem in sa asa ca o luam pe un drum care traverseaza liziera padurii si cu chiu cu vai ajungem unde trebuie. De aici alta problema, intalnim nu mai putin de trei drumuri si de data aceasta facem ce facem si o luam pe drumul gresit. Din sa zarim Muntele Magura Neagra (1321 m alt.) pe care il vom pedala altadata.

Foto 1. Traseul parcurs: Prundu Bargaului-Tureac-Valea Tureacului-Lunca Lesului-Lesu-Ilva Mica-Poiana Ilvei-Magura Ilvei-Ilva Mare-Lunca Ilvei-D.F Lunca Ilvei-Piatra Fintanele-Prundu Bargaului.

Foto 2. peste deal

Foto 3. Valea Tureacului. aici am facut stanga

Foto 4. Muntele Oala

Drumul pe care ne-am inscris intra in padure si este un drum foarte bun, neasteptat de bun insa nu este ce cautam noi. Mergem ce mergem si dupa vre-o 2 km ne dam seama ca nu am luat-o bine, drumul oarecum taie Dealul Bargau pe curba de nivel. Ne invartim in cerc. Nu prea mai avem ce face si decat sa ne intoarcem o luam la vale prin padure pana dam de un alt drum, suntem dezorientati, intr-un cuvant mai lung "Am cam dat de cel cu coada". O luam pe acest drum, ajungem intr-o poiana unde dam de alt drum care intra in padure. O luam pe acesta si dupa ce coboram destul de bine ajungem la o stana de unde drumul nostru intr-un final da in drumul cel bun. Nu imi venea sa cred ca am balaurit atata si cati km am facut in plus. Suntem obositi asa ca hotaram sa mancam si plus de asta era si ora 12:00.

Dupa ce terminam de mancat si ne mai odihnim nitel la o vorba cu un domn tare dragut dar putin pirpilit o luam la vale inspre Lunca Lesului-Lesu cu stationare in Ilva Mica. Ajungem destul de repede in Ilva Mica, undeva in jurul orei 14:00. No ce facem!? Trecem in Prundu Bargaului prin Stramba sau o luam inspre Ilve si urcam in Piatra Fantanele. Timp am avea pentru planul numaru ,doi asa ca hotaram sa o luam pe urmatorul traseu: Ilva Mica-Poiana Ilvei-Magura Ilvei-Ilva Mare-Lunca Ilvei-D.F Lunca Ilvei-Piatra Fintanele-Prundu Bargaului.

Nu stiu cum sunt altii dar pe mine satele astea m-au distrus psihic. Sate m-ai lungi nu am mai vazut, am mers si 10 km printr-un sat. Zona este superba pentru bicicleta, iti este mai mare dragul sa pedalezi dar cateodata parca ce este prea mult strica. Mai ales dupa vre-o 70 de km pedalati.

Pedalam cu spor si dupa vre-o 2 ore bune ajungem in Lunca Ilvei ultimul sat de pe Valea Ilvei. De unde se termina asfaltul facem dreapta si ne inscriem pe D.F Lunca Ilvei lung de 16 km care face legatura cu Piatra Fantanele. Drumul este in reconstructie, proiect pe bani europeni si parerea mea ca s-a facut treaba buna. Fata de alte drumuri acesta chiar arata bine.

Foto 5. in sfarsit pe drumul bun

Foto 6. case in Lunca Lesului

Foto 7. D.F Lunca Ilvei_16 km

Tinem drumul tot pe langa vale in urcare usoara. Mai facem pauze din cand in cand, mai o poza, mai ne uitam pe harta si intr-un final ajungem la trei hotare sau punct control de unde zarim Piatra Fantanele. Avem deja mai bine de 90 de km pedalati si pana acasa ajungem la cota de record personal, de 123 de km in 10 ore.

Vremea a tinut cu noi, a fost perfecta pentru pedalat. Ii multumesc colegului de tura pentru compania placuta. Nu am mai parcurs atatia km intr-o singura zi cu bicicleta, dar toate lucrurile au un inceput.

Ne mai auzim. Tineti aproape!

Foto 8. tot mai aproape

Foto 9. colegi de tura

Foto 10. Piatra Fantanele

Foto 11. dovada rotunjita

15 martie 2014

Circuit in Muntii Bargaului. Cu bicicleta pe Heniu Mare (02.03.2014)

Am facut-o si pe asta...cam asa imi incep postarea de astazi.

Coleg de tura si de suferinta mi-a fost Rusu Emanuel, cel care mi-a si dat pontul cu o seara inainte. Hai pe Heniu cu bita? zis si facut, asa ca duminica dimineata traversam pasul Stramba si ne inscriem apoi pe drumul ce duce inspre pastravarie in dreapta. De aici traseul nostru este total nou, tinem drumul forestier fara a face stanga si dreapta si rau facem. Nu ne uitam nici pe harta si facem si mai rau. Traseul de mai jos (Foto 1) este cel pe care l-am urmat noi si nu il recomand de nici un fel. Dupa ce ne-am inscris pe drumul ce duce inspre pastravarie imediat dupa pastravarie trebuia sa facem dreapta pe un alt drumeag pe care desi l-am vazut am tacut molcom si am luat-o tot la deal.

Asadar urcam ce urcam pana cand drumul se termina si face loc unui parau pe care nu avem ce face si il urmam. Cu bicicleta in spate, mai pe langa ea inaintam pana cand la un moment dat zarim un drumeag care face brusc 180 de grade dreapta si pare destul de ok de urmat. Ne uitam si pe harta, analizam situatia si hotaram sa o luam pe acesta mai ales ca la un moment dat va trebuii sa dam de un alt drum, stiu si capul meu a fost varza ce sa zic de al vostru.

Inaintam ce inaintam si cu cat inaintam drumul se ingusteaza, din drum se face carare si ca totul sa fie si mai bine ne dam seama ca suntem tocmai sub drumul pe care trebuia sa il urmam inca de la inceput, dar pana sa ajungem la el avem de urcat o panta cu o inclinatie de 47 % pe aprox 200 de metri. Cu bicicleta in spate urcam cu mare greu mai ales ca solul este foarte instabil. La un moment dat ma gandeam sa imi car bicicleta pe bucati, dar cu ultimele resurse reusim sa ajungem la drum. Asta a fost doar inceputul.

Urmam drumul, ne mai uitam pe harta, suntem total dezorientati. Pe drum zapada inghetata si destul de multa asa ca ma gandesc la sosetele ce le-am lasat eu acasa. Urcam si tot urcam si dam si de niste urme de urs si cu cat urcam imi dau seama in sfarsit ca vom ajunge sub Heniu Mic. Suntem happy dar nu pentru mult timp, deoarece urmeaza sesiunea a doua de carat bita in spate pana pe Heniu Mare (1611 m alt).

Ajunsi pe Heniu Mare pur si simplu suntem franti, nu mai avem chef de nimic si surpriza, toate usile de la releu inchise. Vai si amar de capu nostru asa ca ne refugiem intr-o camaruta de unde se porneste telefericul si ne punem pe mancate nu inainte sa facem schimbul termic.

Nu zabovim tare mult, afara e frig si plus de asta si noi suntem inghetati asa ca dupa cateva poze de varf o luam la vale inspre Muncel. Urmeaza sesiunea a treia de carat bitele in spate, aproximativ un km pe creasta dintre Heniu Mare si Muncel. Copaci cazuti, zapada si cate si mai cate. Ajungem cu chiu cu vai intr-o sa de unde ne inscriem prin padure pe o carare care traverseaza pe curba de nivel Varful Muncel. Poteca este presarata pe alocuri de cazaturi si de petice de zapada asa ca inaintam destul de greu. Vara insa poteca merita traversata cu bita si daca cineva ar si curata-o ar fi perfecta de bita. Iesim din padure intr-o poienita si de aici ne inscriem pe un drum forestier. Pana in Prundu Bargaului avem parte numai si numai de coborare, in sfarsit suntem si noi pe bite. Incingem putin franele dar nu mai conteaza deoarece ne racorim si noi cu o buna si meritata bere.

Am scapat ieftin desi ne-am luat cateva cormane bune in cap, ne-am indoit cateva spite, am carat bita de trei ori in spate si am dat de urme de urs, bine ca nu era si ursul pe acolo.

Concluzie: nu faceti asa ceva acasa, pardon pe munte. Noi am stiut din start la ce ne bagam si tot am facut-o dar pot sa spun cu mana pe inima ca: AM FACUT-O SI PE ASTA...Hai noroc.

Cateva fotografii: