Rodnei in doi (17-20 iunie 2016)

Daca astepti vremea perfecta nu vei merge niciodata pe munte. Noi am mers chiar daca s-au anuntat furtuni. In cele 4 zile petrecute sus pe munte soarele ziua ne-a zambit iar ploaia noaptea ne-a facut sa dormim mai bine.

Traseul parcurs a fost cat sa ne simtim bine. Mai jos aveti si povestea.

Ziua 1 (vineri) am inceput-o dupa amiaza, stand la ocazie in Bistrita cu destinatia finala satul Sant. Avem ceva noroc, prindem repede prima ocazie pana in Feldru. Aici coboram si asteptam sa ne ia o a doua masina care apare curand si... culmea, merge chiar pana in Sant. Oau! Din Sant pe jos pe cei 9 km de drum forestier pana la Cabana lui nea Dorel, avem in continuare noroc: nici dupa 2 km ne trezim din nou ca cineva are grija de noi; uite asa, cu trei masini diferite, ajungem pana la Dorel unde punem cortul si asteptam ploaia care vine cu fulgere si trasnete. Trecem peste, nestiind noi ce ne asteapta in urmatoarele nopti...

 Crucea de pe Vf. Stanistea (1478 m alt.)

Curatel

Ziua 2 (sambata) Ploua marunt dimineata. Pregatim masa in timp ce asteptam si ne rugam sa iasa soarele. E ora 8 cand incepem sa strangem cortul si sa ne pregatim de drum. Timpul zboara si iata-ne la 9 cu rucsacii in spate si la deal prin iarba uda pana pe Vf. Stanistea (1478 m alt.) unde un grup numeros de caini de la multele stane din zona ne intampina. Am mai trecut prin asta asa ca scapam repede de gura lor. Urmeaza o portiune prin padure unde e mult mai racoare si ici-colo mai facem si cate un dus cu picaturi reci de apa scuturate de pe crengile brazilor. Odata iesiti din padure, gasim alte oi, insa, ciudat, cainii au uitat sa latre. Stam de vorba putin cu ciobanul si o luam la deal. Pana pe Vf, Cobasel (1835 m alt.) nu mai e tare mult. Inspre Ineu s-au adunat ceva nori, dar varful inca se mai vede. In urma noastra lasam pasii grei si nu uitam sa mai si privim la ce avem in jur. Totul e asa frumos... Pe varf, odata ajunsi, luam gecile pe noi si ne pregatim sa mancam. Initial ne-am gandit sa dormim la refugiul de sub Ineu, chiar daca aveam cortul la noi. Motivul a fost vremea urata din noaptea dinainte, insa cand ajungem la refugiu ne schimbam planul: refugiul era deja ocupat de doi oameni si ne gandeam ca daca ramanem si vine altcineva care intr-adevar are nevoie de adapost, nu o sa fie prea placut. Dupa ce lasam bagajele la refugiu si urcam Ineul, pe care il gasim suprapopulat, coboram in caldarea Lalei tocmai la locul de campare de langa Lala Mic. Este 5 dupa amiaza cand ajungem acolo. Vremea inca ne lasa sa ne racorim in apele ce curg din munte. Terminam si de mancat, nici nu apucam bine sa ne bagam in saci ca dintr-o data se porneste o furtuna cu vant puternic, trasnete si ploaie. Fiind vara nu cred ca o sa dureze tare mult; a durat destul, dar a trecut cu bine. Dimineata ne-a zambit soarele ca de obicei…

Putin din Rosu, ceva mai mult din Ineut si colo in departare ne asteapta Ineul

In caldarea Lalei

Ziua 3 (duminica)...facem ce facem si la 9 pornim din loc. La urcarea inspre Saua cu lac ne intalnim cu cei doi care au dormit in refugiu noaptea trecuta. Povestim putin, apoi la drum. Pentru azi avem traseu ceva mai lung: mers pe creasta pana in saua Cisa trecand pe rand peste cateva mici varfuri, iar de acolo pe curba de nivel pana in saua Corongisului. Chiar daca traseul e mai lung, nu fortam. In drumul nostru pe creasta ne mai intalnim cu lume, deci nu suntem chiar singuri pe aici, ne zicem noi. Mi-a fost dor de Rodnei, Ilinca e pentru prima data aici si ii place. Eu ma bucur ca suntem amandoi pe creasta acestui munte atat de drag mie. 

Inainte de a ajunge in saua Cisa de unde vom parasi creasta, mai facem o pauza de masa. Stam cam prost cu apa insa stiu ca undeva sub Vf. Omului trebuie sa fie ceva izvoare. Ajunsi in saua Corongisu incet se aduna ceva nori de ploaie; norocul nostru ca s-au si imprastiat repede. Mai avem urcarea pana pe Vf. Corongisu (1987 m alt.) si gata. Florile de pe poteca ne fac urcarea mult mai usoara. Atatea flori nu am mai vazut de ceva timp intr-un singur loc. Ne place. Pe Corongis o felicit pe Ilinca pentru ca a reusit, nu e usor sa urci pe acest varf si mai ales cu rucsac mare. De aici si pana la Poiana cu narcise nici o problema. Se simte insa oboseala si din pacate am ramas si fara apa. Obositi fiind, facem marea greseala sa coboram poiana cu narcise pana aproape de liziera padurii, unde gasim apa, dar nu si loc de cort. Nu avem ce face si mergem mai departe. Nu am luat cea mai buna decizie cand am hotarat sa coboram cu ditamai rucsacii, acum suntem obositi si abia mai stam in picioare. 

Incerc sa o incurajez cum pot pe Ilinca, nici ea nu se lasa si intr-un tarziu ajungem aproape de stana de la iesirea din padure pe traseul care duce in Valea Vinului. Acolo eu parca cedez psihic, ma asez pe rucsac si parca nu-mi vine sa ma mai ridic. Ilinca ma incurajeaza si intr-un final, ca nu avem ce face, punem cortul chiar in drum, sperand sa fie bine. A fost bine prima jumatate de ora, pana a venit inca o furtuna: cea mai puternica din toate cele trei nopti. Fulgera, tuna si batea vantul de se lumina si zguduia cortul cu totul. Nu a tinut tare mult, dar nu as vrea sa mai trec degraba prin asa ceva.

 pe creasta muntilor caruntilor

Ziua 4 (luni) incepe cu soarele zambindu-ne din nou. Acum pornim la ora 8, aveam de ajuns acasa cu ocazie iar pe cei 9 km din Valea Vinului pana in Rodna nu eram siguri daca prindem vreo masina.

La stana schimbam cateva vorbe cu un baiat care ne scapa si de caini. Il intrebam daca este izvor pe drumeagul ce duce in Valea Vinului. Stiam ca este, dar aveam nevoie oarecum de confirmare. Nu aveam apa mai deloc, nici mancati nu prea eram, asa ca la izvor urma sa luam masa. Intram in padure si de aici pana in Valea Vinului tot asa vom merge. Speram sa prindem vreo ocazie, de aceea fara sa ezit ne oprim la Ioji care speram sa ne ajute. Si ne-a ajutat. In timp ce povesteam noi de-ale noastre, trece o masina pe care Ioji o opreste si-l roaga pe soferul masinii sa ne duca pana in Rodna. Asta da noroc :) asa ajungem in Rodna mult mai devreme decat ne-am fi inchipuit. Dau un telefon acasa si aflu ca Romania a pierdut meciul cu Albania. Bravo lor! 

Ne cam roade foamea asa ca nu stam pe ganduri si ne alimentam de la un magazin cu una alta. Dupa asta luam si cate o placinta si la ocazie cu noi. Un nene "binevoitor" se ofera sa ne duca pana in Sangeorz Bai.. toate bune, dar ne-a cam uscat de bani: 20 de lei pe 14 km. Curse de astea sa tot faci.

In Sangeorz a fost cel mai greu, am crezut ca nu mai scapam de acolo: doua ore am stat in soare, gandindu-ne cu ciuda la omul care mai-nainte ne ceruse prea multi bani, iar noi i-am dat fara sa ne gandim... pana la urma am reusit sa prindem o masina catre Nasaud, unde, culmea, nici nu am apucat sa ne dam jos din masina ca ne-am si trezit in alta. si uite asa deja la ora 14:30 ajungem in Bistrita, Neasteptat de repede. Pentru noi au fost 4 zile si trei nopti minunate si de aceea va invit cu drag si pe voi in locurile astea frumoase.

. Multumim actorilor! Eu si Tu.

Weekend plin in Muntii Rodnei (23-24 mai 2015)

Am avut ca obiectiv principal vizitarea narciselor tocmai in poiana de pe Muntele Saca din Muntii Rodnei. 

Desi puteam inca de sambata sa ajungem la narcise, Domnul Dinu si Marlene au decis ca abia duminica sa vizitam narcisele. A fost o tura bine gandita si care mie unul mi-a placut tare mult. 

Unu la mana, acest circuit imi doream de foarte mult timp sa il fac si doi la mana, planului meu, la care i-au raspuns Dragos si Calin Musteata, Cristian Pop si Lucian Moise, s-a potrivit cu a celor din CAR U Cluj a carui membru si suntem. Ce sa vrei mai mult.

Asadar pentru prima zi si anume sambata s-a parcurs din Valea Vinului, unde am si lasat masinile, urmatorul traseu: Din Valea Vinului urmam marcajul triunghi albastru pana in Saua Curatel. Aici triunghi albastru se intersecteaza cu punct albastru care urca din Rodna peste Capul Beneseului si continua cand pe culme cand pe curba de nivel pana in Saua cu Lac. De aici suntem pe banda rosie si mai anume pe creasta principala a Muntilor Rodnei.  Cativa dintre cei prezenti urca pana pe Inau (2279 m) daca tot este la 15 minute de noi, iar ceilati raman la refugiu sa se odihneasca.

Parcurgem creasta dintre Inau si Varful Omului. De pe varful Omului lasam creasta si o luam la vale inspre sud pana in saua Corongisului unde si montam corturile. Cireasa de pe tort a fost ploaia de scurta durata care i-a prins pe unii tocmai in creasta. Spre norocul meu am apucat sa montez primul cortul si sa scap de udeala. Seara s-a lasat cu povesti si doar a doua ploaie care s-a pornit din senin a spart "petrecerea". A doua zi dis de dimineata alta ploaie care ne tintuieste in corturi. Asteptam sa se opreasca ca sa putem strange corturile si sa urcam inspre varful Corongis cu ai sai 1987 m.

Ploaie se opreste, strangem rapid corturile insa nu terminam de stransa ca se porneste alta torentiala. 

A fost si ultima de altfel care insa nu s-a oprit decat dupa vre-o 20 de minute. Scapam cu bine asa ca sa inceapa ascensiunea pe varf. Primii care sosesc pe varf bineinteles ca suntem cei din Bargau. Patru colegi au ales sa nu mai urce pe varf si implicit sa nu mai ajunga la narcise, urmand atfel traseul pe Izvorul Rosu.

Abia asteptam intalnirea cu narcisele de sub Muntele Saca. De pe Corongis in aproximativ 1 1/2 h suntem la poiana. Aici ne intalnim cu Alina Vlad si Calin Gabor care au urcat sambaata seara la narcise si au campat tot in zona. Doua, trei vorbe dupa care dam buzna in narcise. Poze, le mirosim(vezi doamne) intr-un cuvant ne bucuram de peisaj.

Dupa o portie binemeritata de narcise este timpul sa o luam la vale. Ne luam ramas buni de la colegii de tura si la vale ca drum lung mai este pana acasa.

Sa ne vedem cu bine!

Inceput de primavara, sfarsit de decembrie in Muntii Rodnei (28 decembrie 2013)

Inca un sfarsit de an petrecut pe munte. Pentru acest sfarsit de 2013 am tinut neaparat sa merg in Muntii Rodnei, acei Rodnei care intotdeauna m-au surprins placut.

Zis si facut, asa ca dupa cateva telefoane date de Lusu la Cluj suntem deja 5 colegi de tura gata sa urcam pe Inau (2279 m alt.) din Valea Vinului pe la Muntele Curatel. Insist si eu cu un mesaj si reusesc sa mai conving un prieten sa vina si el. Asadar din Cluj patru persoane si din Bargau doua isi dau intalnire sambata dimineata in Valea Vinului cat de dimineata posibil. Timpul era dusmanul numarul 1 al nostru.

Sambata dimineata nu mai am rabdare si ma trezesc la 5 jumatate, ma pregatesc, intre timp il sun si pe colegu si la ora 7 pornim la drum. Ajungem in Valea Vinului la 8:30, destul de tarziu, la un sfert de ora in spatele celor plecati de la Cluj, unde ii gasesc pe cei patru la Ioji la o cafea. Salutam lumea si in 5 minute ne si vedem urcati in masini si gata de plecare din capatul satului Valea Vinului inspre Saua Curatel pe triunghi rosu. Este ora 9 si o luam incetu cu incetu ca sa ne intram in ritm pe un drumul forestier in usoara urcare. Drumul forestier cativa km buni merge prin padure, dupa care iese la o stana intr-o vale. Ne bucuram ca pana aici soarele este cu noi si ca vremea este numai buna. De la stana colegii care au mai fost in zona au ramas surprinsi de faptul ca intre timp s-a reusit saparea prin munte a unui drum care urca pana in Saua Curatel. 

Pana in Saua Curatel nu avem parte de cea mai buna zapada si se pare ca incalzirile din ultima vreme au facut prapad si la altitudini mai mari. 

Foto 1. profilul traseului

 Foto 2. stana in Rodnei

 Foto 3. inspre vale

 Foto 4. inspre deal

  Foto 5. Refugiul Curatel si conditile de cazare

Ne oprim pentru o mica pauza la refugiu, pentru unii fiind si prima trecere pe aici. De la refugiu marcajul triunghi rosu intersecteaza marcajul bulina albastra care urca din Rodna peste Capul Benesului (1587 m alt.) si continua pana pe Inau. Inca de pe Muntele Curatel suntem intampinati cu o priveliste de vis si nevoiti sa punem la munca aparatele foto. De asemenea ramanem surprinsi inca odata de zapada extrem de mica care lipseste pe anumite portiuni cu desavarsire. Vremea este inca buna si speram sa tina tot asa. Inaintam cu spor si incetu cu incetu castigam altitudine, asa ca de la 1500 de m urcam domol peste Vf. Harosu (1654 m alt.), peste inca un varf fara nume aflat la 1851 m altitudine si ajungem dupa 4 ore si jumatate in Saua cu Lac (2140 m alt.) ca dupa nici 20 de minute reusim sa cucerim si varful Inau, punctul maxim al calatoriei noastre. Vremea s-a inrautatit si porniti cu soare de la Curatel ajungem cu ceata si vant puternic pe Inau, ceata si vant de care nu scapam decat in Tarnita lui Putredu (1959 m alt.) de unde....imediat si povestea.

 Foto 6. rasfirati pe Muntele Curatel

 Foto 7. vine primavara!?

 Foto 8. Amplitudine

 Foto 9. Varful Rosu (2113 m alt.)

 Foto 10. Varful Corongisu (1987 m alt.)

 Foto 11. montaniard vesel

 Foto 12. bucuria sufletului

 Foto 13. pe Corongis ceva mai multa zapada

Nu zabovim foarte mult pe Inau deoarece nu avem vizibilitate si vantul bate prea tare, asa ca o luam incetu la vale. In Saua cu Lac hotaram sa nu ne intoarcem pe acelasi traseu si sa urmam marcajul banda rosie, pe creasta, pe Coasta Neteda pana in Tarnita lui Putredu de unde sa urmam marcajul triunghi albastru care coboara pe Muntele Cisa prin drumul forestier Izvorul Rosu ce duce pana in Valea Vinului.

Plecam la ora 14:00 din Saua cu Lac si cu 3 ore de lumina ramase suntem constienti ca vom inainte si pe frontale. Important era sa ajungem pe lumina in Tarnita lui Putredu pentru ca, Coasta Neteda e una din bucatile din creasta Rodnei care iti da pe anumite portiuni senzatia de moarte si mai ales acuma iarna, iar cu vant si ceata e si mai periculos asa cum am avut noi norocul sa prindem. Pe creasta zapada e ceva mai mare si inaintam cu grija. Ajungem cu bine in Tarnita lui Putredu de unde o luam usor la vale si cand sa intram in padure unde dam de un drum forestier suntem nevoiti sa pornim frontalele. Pe zapada de pe drum cateva animale salbatice si-au lasat amprenta si incetu cu incetu identificam urmele unor mistreti, caprioare si Lusu ne informeaza ca in creasta a vazut urme de urs. 

Din Tarnita lui Putredu Dumnezeu parca si-a pus ce e mai fain in cateva minute, minute in care ne-am bucurat sufletele cu un apus fantastic peste Varful Corongisu si cireasa de pe tort a fost ca s-a si deschis inspre Inau. Foarte frumoase aceste clipe pe care nu ai cum sa le uiti. Inca odata Rodnei m-au surprins placut.

Poza de grup de pe Vf. Inau...foto by Florin Chircu

 Foto 14. Coasta Neteda in ceata

 Foto 15. s-au deschis cerurile inspre Inau

 Foto 16. soare tarziu

 Foto 17. o parte din trupa

 Foto 18. inspre Gargalau

 Foto 18. ne jucam putin cu soarele

 Foto 19. Apus peste Varful Corongisu

 Foto 20. efecte speciale

Foto 21. Muntele este frumos si la frontala

Obositi dar incarcati sufleteste ajungem la ora 19:00 in Valea Vinului. Soferii mai au de mers un km dupa masini, noi ca sa nu inghetam o luam incetu la vale pe ulita satului si cand ajungem la Ioji ajung si ei cu masinile. Ioji ne serveste cu ceva bun si un pic de apa de borcut dupa care ne luam la revedere si plecam inspre casa.

P.S: Daca ajungeti in Valea Vinului intrebati de Ioji, lucreaza la Salvamont si se ocupa de refugiul Curatel si nu numai. De asemenea la el gasiti si adapost in caz de ploaie sau alte necesitati.

In cele doua ore prin noapte am avut parte de un cer superb si senzatia de a merge cu ochii inchisi.

An Nou Fericit dragilor si sa ne vedem cu bine pe munte in noul an.