După prima experienţă din luna martie în Rodnei alături de colegii din CAR Universitar Cluj trăită cu ocazia taberei de iarnă pentru iniţiere în alpinism abia am aşteptat o nouă tură în aceşti superbi munţi. O scurtă relatare a acelor zile puteţi citi aici.
Foto 1. Satul Şanţ
După câteva luni bune de aşteptare a venit şi acest moment în data de 11 septembrie 2011 pentru o nouă întâlnire cu Rodnei. Am ales să facem o tură de o zi pe traseul: satul Şanţ - Valea Blaznei- Vf. Cobăşel - Vf. Roşu - Vf.Ineuţ - Vf.Ineu cu coborâre pe acelaşi traseu.
Încă de sâmbătă seară stabilim cu mult calm ora de plecare plus alte şi alte detalii legate de traseu, hrană şi resursele de apă posibile de pe traseu. Ora de plecare era undeva în jurul orei 6 dimineaţa din Prundu-Bârgăului, dar cum dimineaţa este lungă am pornit cu greu mare pe la 6:30. Am ales să nu mergem peste pasul Strâmba din cauza drumului impracticabil deşi sunt mai puţini km de parcurs. Astfel că am ales următoarea rută: Prundu-Bârgăului - Bistriţa – Năsăud – Rebrişoara – Nepos – Feldru - Sângeorz-Bai – Maieru – Anieş – Rodna – Şanţ, în total aproximativ 90 de km. Dacă alegeam varianta peste Strâmba făceam numai 50 de km.
Ajunşi în satul Şant facem stânga imediat după biserică iar după câţiva metri facem dreapta la o bifurcaţie de unde aflăm că până în Valea Blaznei mai sunt 5 km de drum forestier.
După 2 ore de la plecare ajungem sus în parcarea Complexului Vio din Valea Blaznei unde şi lăsăm maşina şi de aici urmăm marcajul cruce albastră pe lângă stâlpii de curent. Ocolim vf Staniştea, cabana Diana şi în şaua Staniştea ne oprim la câteva poze.
După câteva poze şi lecţiile aferente de Geografie o luăm încetu pe cruce albastră, traversăm pădurea care desparte poiana Staniştea de poiana de sub Vf. Cobăşel şi după o oră de mers ajungem pe Vf. Cobăşel. Cele 3 piramide îşi arată colţii încă de sub Cobăşel, Roşu şi Ineuţ mai putin însă imensul şi impunătorul Ineu ne primeşte cum ştie el mai bine sub nişte nori ameninţători.
Foto 4. Muntele Curăţel şi Capul Beneşului
Foto 5. Şaua Curăţel cu Refugiul Curăţel
Foto 6. Vf. Cobăşel - 1835 m
Foto 7. Piramidele de la dreapta la stânga Vf. Roşu-Vf. Ineuţ şi Vf. Ineu sub nori
Rămânem destui de calmi şi ne împăcăm cu gândul că nu prea avem parte de o vreme frumoasă, sperăm totuşi că până ajungem noi pe Ineu nori să se mai împrăştie un pic. De pe Cobăşel ne continuăm drumul pe acelaşi marcaj şi pe la ora 13:00 ajungem pe Vf. Roşu unde ne întâlnim cu un montaniard venit tocmai din Bucureşti pentru creasta Rodnei care, din declaratiile lui o face mai tot anul. Stăm la poveşti, privim înspre Ineuţ, Muntele Dosu Gajei cu şaua Gajei, Creasta Piciorul Pleşcutei, la întinşii Munţi ai Maramureşului, ne delectăm cu Suhard ca mai apoi după o oră să ne vedem pe Ineuţ unde privim înspre cele 2 lacuri Lala Mare şi Lala Mic, de asemenea la Şaua cu Lac şi spre fericirea noastră la crucea de pe Ineu vizibilă după ce norii au început încetu cu încetu să se retragă.
Foto 10. Dosu Gajei, iar în plan secund Creasta Piciorul Pleşcuţei
Foto 11. montaniard
Foto 13. Coborâre de pe Roşu
Foto 14. Creasta Rodnei
Coborârea de pe Ineuţ nu ne pune mari probleme şi până în Şaua cu Lac coborâm lejer lăsând în dreapta noastră marcajul ce duce la lacurile Lala şi înainte de asaltul final ne mai oprim pentru 10 minute în Şaua cu lac de unde zărim coborând uşor la vale de pe Ineu 4 turişti. Pe la mijlocul drumului dintre Ineu şi Şaua cu lac ne intersectăm cu ei, privim înainte şi pe la ora 15:00 ajungem la cota 2279, adică pe Ineu. Primul pas pentru mine pe Ineu a fost ca primul pas pentru Amstrong pe lună, cel puţin eu unul am atins “luna”, Amstrong încă nu ştiu exact dacă a făcut asta.
Foto 16. Şaua cu lac
Foto 17. Vf. Ineu - 2279 m
Foto 18. Creasta Piciorul Pleşcuţei
Înspre Borşa din păcate nu se conturează nimic, ne bucurăm însă de Coasta Netedă, de Creasta Piciorul Pleşcutei, de Lalalala şi de norii care învăluiau când odată Vf. Roşu, când odată Vf. Ineuţ. Reuşim să facem şi poza de grup după care ne hotărâm să plecăm încetu cu încetu spre Valea Blaznei. La coborârea de pe Ineu ne întâlnim cu alţi 3 montaniarzi veniţi dinspre Coasta Netedă. Drumul de întoarcere a fost cam acelaşi cu deosebirea că nu am mai urcat pe Ineuţ încă odată. Am decis să o luăm pe curbă de nivel. Pe la ora 19 şi ceva ajungem jos în Valea Blaznei, ne îmbarcăm şi la ora 22:00 ajungem mult mai fericiţi acasă, cu tolba plină de poze, poveşti şi lume nouă cunoscută. Să aveţi parte de ture cât mai frumoase.
