Au trecut aproape
trei ani de cand am calcat pentru prima data in Muntii Hasmas si tare mult mi-a
placut.
Asa ca am revenit in tinutul muntilor caruntilor, de data
aceasta cu alti oameni, tot pentru doua zile.
Colegi de tura:
Aida Pop, Alexandra Dumitrica si Rares Pop de la Cluj
Cristian Pop,
Corneliu Moldovan, Nicoleta Vlad, Calin Musteata, Olga Musteata, Dragos
Musteata, Alina Putura si subsemnatul din Prundu Bargaului.
Foto by Calin Musteata
Cei din Cluj au
plecat sambata in jurul orei noua dimineata. Noi, cu doua masini, am plecat pe la
ora 14:00 din Prund avand ca destinatie finala orasul Balan.
E placut sa
calatoresti cu masina, mai ales cand o faci pe valea Muresului. Despre acest
oras si potentialul lui aflati mai multe de pe Wikipedia (http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83lan)
In jurul orei
17:00 ajungem in Balan unde din dreptul unei biserici catolice facem dreapta si
urmam drumul de tara pana la intrarea efectivă în traseu. Ii asteptam si pe
ceilalti. Cu rucsacii in spate urmăm marcajul bandă albastră care face stânga
prin pădure după ce se trece peste un podeţ. De aici şi până la Piatra Singuratică
unde se află şi Cabana Piatra Singuratică este exact o oră şi jumătate de mers.
Traseul urcă pe lângă pîrîul Covaci pe cărări de munte printr-o pădure deasă de
brad, iar după ce ajungem la o formaţiune stâncoasă numită “La Pîndă” suntem
tot mai aproape de cabană. Din zona numită “La Pîndă” iesim din pădure într-o
poiană întinsă de unde zarim cabana şi nu în ultimul rând Piatra
Singuratică care veghează asupra munţilor.
La cabana avem
rezervate locuri de vre-o cinci zile la priciuri asa ca nici o problema. Conditiile
de cazare sunt excelente. Va recomand aceasta cabana ca loc de odihna.
Dupa ce ne
aranjam lucrurile coboram la bucatarie unde mancam, povestim una alta, dupa
care ne pregatim de somn.
Cativa ne hotaram
sa ne trezim duminica la ora sase dimineata ca sa urcam pe Piatra Singuratica
de unde sa admiram rasaritul, rasarit care l-am admirat si nu prea. Ne-am
multumit totusi cu minunatul concert al pasarilor si racoarea diminetii. De
nedescris.
Pe la ora 09:00
plecam spre a doua tinta a zilei, Vf. Hasamsul Mare cu ai sai 1792 m.
De la cabana
traseul urmăreşte marcajul bandă roşie prin spatele acesteia într-o uşoară
coborâre până într-o poiană largă. Din poiană traseul o ţine mult în stânga în
urcare şi după ce trecem de o zonă cu bolovani şi pădure ieşim din nou într-o
poiană. Zapada nu foarte multa ne da ceva batai de cap mai ales in zonele cu
multa umbra unde este si destul de consistenta.
După ce traversăm
poiana de la un capăt la altul drumul se continuă prin pădure. Ştiam că pentru
a ajunge pe Haşmaşul Mare va trebui la un moment dat să lăsăm marcajul bandă
roşie si sa facem stanga. Din poiana intram iarasi in padure si chiar inainte sa iesim din
padure facem stanga si urmam oarecum liziera padurii. Avem parte si de ceva
urme asa ca nici o problema, suntem pe drumul cel bun.
Bucuria unora a
fost intalnirea cu, vre-o doua familii de capre. Le-am admirat si incercat
sa nu le speriem ca sa se poata bucura si colegii ramasi mai in spate, dar cum
ne-au simtit au si tasnit pe stancile Hasmasului. Superb, imi spun in gand si
sincer nu ma asteptam sa vad atatea capre intr-un singur loc.
De la cabana si
pana pe varf am facut exact 1h si 30 de minute. Pauze au fost destule. Traseul
este foarte usor. De pe varf identificam Ceahlaul, Cheilie Bicazului, Lacul
Rosu etc.
La intoarcere am
urmat acelasi traseu si de la cabana la masina la fel. Pe la ora 15:00 ajungem
la masini. Imbarcare si catre casi.
A fost un weekend
tare fain, multumita voua!
