Am aflat de acest
concurs de la niste prieteni alergatori. Eram la banca cu ceva probleme de
rezolvat si cat stateam si asteptam numa ce aud: -Nu iti platesti taxa de
participare pentru concursul de la Alba-Iulia, este ultima zi cu taxa redusa?
Zis si facut. Asa a inceput povestea unui numar.
START
Sambata dimineata
pornesc inspre Alba-Iulia cu Rares, Alexandra si Aida. Incerc pe cat posibil sa
nu ma gandesc la competitie, dar printre alte povesti dezbatem si cateva
subiecte despre competitie, cele mai multe au ca subiect principal abordarea
traseului.
Ajunsi in Alba-Iulia
gasim cu greu mare un loc de parcare, de asemenea reusim sa ne si ratacim prin
cetate in drumul nostru spre locul de unde trebuia sa ne ridicam kiturile. Eu
si Alexandra participam, Rares cu pozele iar Aida cu sustinerea. Multumim!
Dupa ce imi ridic
kitul merg la masina unde incep pregatirile pentru concurs. Dezechiparea si la
incalzire, caci in mai putin de o ora se da startul. La 09:30 imi incep
incalzirea cu o alergare usoara dupa care continui cu niste sprinturi.
Oriunde ma uit
vad alergatori, vad multe fete fericite, vad emotie si nu in ultimul rand vad
multa pasiune pentru acest tip de miscare.
5 minute pana la
Start. Ma duc in zona de Start unde ma asez in prima jumatate a plutonului.
...5,4,3...toata
lumea entuziasmata bate din palme....3,2...1 START si dintr-o data in cetate se
aud tropotele alergatorilor veniti sa cucereasca cetatea Alba Iulia.
Nu fortez stiind
ca dupa doi km de plat prin oras urmeaza doi km de urcare, pe care vreau sa ii
alerg. Oricum obiectivul meu era sa pastrez un tempo care sa imi ofere
posibilitatea sa termin cursa sub doua ore.
Dupa cum am spus, primii doi km ii facem pe strazile orasului Alba-Iulia, strazi goale la ora startului. Putina lume abia dezmortita era mirata de multimea de alergatori care le-au
invadat intimitatea. Urmeaza urcarea, ritmul scade insa continui sa alerg, asa
cum mi-am si propus.
La sfarsitul
urcarii ne ateapta primul punct de alimentare la care nu opresc. Gata, cu
urcarea, intram in padure si continuam pe o pista pentru biciclete. Doi km de
plat si doi intr-o usoara coborare dupa care intram pe portiunea cea mai
solicitanta. De la km 8 si pana la km 13 urmeaza numai si numai urcare pana pe Varful Mamut,
punctul cel mai inalt al traseului (800 de m). La punctul de hidratare numarul
doi opresc si beau un pahar de apa si isotonic.
Putine au fost
momentele cand urcarea sa nu te solicite la maxim, doar cele cateva portiuni de
plat iti mai dadeau sansa sa te relaxezi intre ghilimele. Am incercat pe cat
posibil sa nu ma opresc din alergare, insa nu reusesc, asa ca alternez
alergarea cu mersul vioi. Intrec foarte multi alergatori pe urcare, cu unii mai
si socializez. Incerc sa imi pastrez mintea lucida.
Stiam ca mult nu
mai este si se termina urcarea. Cu acest gand si cu o ultima zvagnire la
auzul unui zgomot venit de pe Vf. Mamut termin urcarea. La iesirea din
padure o ultima panta si apoi coborarea de cativa metri pana la punctul de
hidratare numarul 3 unde beau rapid un pahar de isotonic.
La km 13 mintea
incepe sa se joace putin de-a matematica. Cei 8 km cat au mai ramas pana la
Finish sunt ca si facuti.
-Oare corpul v-a
raspunde mintii?
Ma trezesc din
visare pe coborare, ramai concentrat Adi. Coborarea nu este atu-ul meu si se
vede din numarul mare de alergatori care trec pe langa mine. Nu ii bag in
seama, nu au decat sa ma intreaca, obiectivul meu este sa termin sub doua ore.
Abia astept sa
termin coborarea, mult prea abrupta si plina de noroi. La km 16 punct de
hidratare, ma opresc si beau rapid un pahar de isotonic. De aici si pana la
finish traseul este comun cu cel de la start. Inca doi km de coborare si dam de
asfalt. Intre timp strazile Albei s-a umplut si
oamenii iesiti fie la plimbare, fie sa vada ce se intampla in orasul lor
ne privesc mirati.
Vad cetatea, ma
apropiu tot mai mult, am o stare de fericire, inca un pic si gata imi spun.
-Sa o crezi tu!
Corpul nu mai raspunde, iar mintea nu vrea sa ma mai ajute. Punctul cel mai
critic a fost insa momentul cand un voluntar mi-a spus:
-Bravo, hai ca
poti, inca 1,7 km?
-Cat!!!!-De unde
1,7 km??
Ritmul scade si
mai mult, incerc sa mentin macar acest ritm si sa nu fac greseala de a ma opri.
Trebuie sa imi indeplinesc obiectivul.
Inspir, expir si
in cateva minute zaresc poarta. Lumea este acolo ma asteapta asa ca maresc
putin ritmul si ca totul sa fie si mai frumos alerg Finishul cu spatele.
Sunt bucuors, am terminat sub doua ore. Timp oficial: 1h 55
min 59 sec.
Traseu: Distanta: 21 km si 700 metri diferenta de nivel
Cel mai bun timp al meu pe un astfel de traseu.
Sunt in al
noualea cer, imi trag sufletul si ma bucur ca sunt un cuceritor al cetatii Alba
Iulia.
Sunt unul din cei
600 de oameni care au alergat la Alba Iulia City Race si asta ma face Fericit.
Va salut!
Bravo mai Adi, n-ai facut tricoul de rusine ... deci la mai mare ... tricoul e mandru!
RăspundețiȘtergere