Pe Pietroasa pana in Poiana Vulturu (22 februarie 2015)

Foto 1. trupa vesela

            Am auzit ca in Poiana Vulturu sunt afine cate vrei si ce ne-am zis ... hai si noi sa adunam cateva sa punem de-o afinata. Uite asa, Duminica, am dat o tura pana in Vulturu. 

Mai una mai alta  ne-am adunat vreo opt doritori de drumetie montana: Adi Hogiu, Cristi Pop, Adina Prasca, Calin Gabor, Alina Vlad, Dragos Musteata, Calin Musteata si Lucian Moise, si am pornit spre renumita Poiana Vulturu care abunda vara, bineinteles, de afine. Pentru mine zona este foarte cunoscuta fiindca de mic copil veneam pe Pietroasa sa adunam fragute sau ciuperci din locuri unde acum este crescuta padurea, ori veneam la activitati de impadurire sau degajare a puietilor plantati, activitati organizate de scoala. Vremuri de mult trecute prin locuri schimbate. Pietroasa ca multe alte frumoase vai din munti devine pe zi ce trece o zona tot mai antropogena, invadata de multimea celor care isi doresc o casa la munte. 

Text si foto: Calin Musteata 

Alte poze aici

Foto 2. traseul de urmat

        Am pornit cu doua masini din Bistrita Bargaului mai exact am trecut Podul Salageanului lasand in urma biserica de la Pusta si scoala, urcand pe firul Pietroasei pe un drum asfaltat de curand, pana la confluenta celor doua Pietroase. Am lasat masinile aici in locul numit Intre Vai si am inceput urcusul pe Valea din Sus sau pe Huiesu cum ii mai spun localnicii. Casele de vacanta tot mai dese ne insotesc pana departe. Dealfel si drumul este asfaltat si nu e foarte greu de ajuns pana aici. In dreptul Paraului Ciurcau se termina asfaltul dar si “vilele”. Ne continuam urcusul lasand in dreapta paraul Rata si drumul forestier Huiesu ne conduce catre tinta noastra. Dupa vreo doi kilometrii parasim drumul forestier si intram pe un parau in dreapta care ne va conduce catre o defrisare de sub poiana Vulturu, cateva sute de metri distanta de cota cea mai inalta din poiana (1501 m). 

 Foto 3. putin din creasta Muntilor Fagaras

 Foto 4. aliniati

Foto 5. IZBÚC, izbucuri, s. n. Izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului. – Et. nec.

         Ajunsi sus in poiana imaginea oferita ochilor este superba. Pana in departare se pot vedea crestele muntilor. Muntii Rodnei, Bargaului, Tiblesul, Depresiunea Colinara a Transilvaniei si in departare ascunsa de varful Poiana Tomii o particica din creasta Fagarasilor ne face cu ochiul. Lucian ne spune ca si Muntii Apuseni se pot zari dar din pacate nu astazi. Aici in poiana gasim marcajul Banda Galbena care vine de la Cusma, insoteste traseul Contelui Dracula, strabate toata culmea Piemontului Calimanilor si ajunge pana sub varful Bistricioru. Ne servim bucatele de prin rucsaci si ne bucuram ochii cu pisajul hibernal oferit. Luam cateva cadre cu aparatul de fotografiat si ne indreptam pasii catre traseul marcat cu BG care ne va conduce inapoi pe langa Piatra Scrisa, pe sub Piatra Cusmei prin Poiana Jaucanilor. In fata ochilor satele insirate ca margelele pe ata se vad in departare. Cusma, Cetate, Satu Nou, Petris, iar in zare abia, abia Bistrita, sunt cateva dintre asezarile ce se pot vedea. Undeva in dreapta se zaresc catre Budac, Dealu Negru si Piatra Corbului.

 Foto 6. Poiana Vulturu

Foto 7. Muntii Bargaului (Heniu Mic stanga si Heniu Mare cel cu releul)

              Suntem la obarsiile Pietroasei si coboram pe Poiana Jaucanilor catre Prislop. Intram pe drumul forestier Pietroasa de Jos care ne conduce spre locul unde am parcat masinile. Incet incet in peisaj intra cabanutele celor care isi doresc un locusur de liniste ferit de agitatia orasului. Aceste mici gospodarioare apar ca un inlocuitor al fostelor gospodarii alcatuite din fanar si locuinta. 

Suntem fericiti ca totusi mai gasim bucati da natura si munte unde inca ne putem bucura de liniste. Inca. Doamne fa sa fie mult timp asa.    

Foto 8. putin alb

Foto 9. vai si dealuri