Pagini

28 mai 2014

4 bargauani au alergat 106,7 km la Maraton Apuseni (24 mai 2014)



Maraton Apuseni a insemnat mult mai mult decat 21,3 km sau 42,8 km cat au avut cele doua probe, semimaraton respectiv maraton. A insemnat o mana de oameni care au organizat exceptional tot ceea ce s-a intamplat. Pe masura ce editiile se scurg, deja e a IV-a editie, intotdeauna ramai surprins placut de ceva. Anul acesta m-au amuzat foarte mult mesajele de pe traseu: "Alearga ca un kenyan nervos" sau " Alearga ca la Finish te asteapta 50 de mii de euro, stai linistit a fost o gluma" si asa mai departe.

Maraton Apuseni inca odata s-a dovedit unul din cele mai bune maratoane montane organizate din tara. Atmosfera de vis, traseul extraordinar de fain, pe traseu foarte multa lume. Doar caldura ne-a dat ceva batai de cap.

Am terminat cu bine cei 21,3 km cu diferenta de nivel de 883 de metri intr-un timp mult mai bun decat anul trecut cu 27 de minute.
Asadar am alergat cei 21,3 km in 2:00:20 impreuna cu Pop Cristian, amandoi trecand linia de Finish in acelasi moment obtinand la final locul 8 la categoria masculin 16-29 de ani si locul 21 la general. 

Felicitari in mod deosebit lui Balan Nicolae care a obinut locul 3 la categoria masculin 16-29 si locul 4 la general cu timpul de 1:39:24. De asemenea lui Alin Cioanca care a terminat in 5:56:03 cei 42,8 de km cu diferenta de nivel de 2230 m, terminand pe locul 23 la categoria masculin 16-29 de ani si locul 61 la general. Felicitari Alin pentru daruinta. Nu e usor sa alergi un maraton.

Pe scurt povestea celor 21,3 km:

10,9,8....4,3,2,1 START

emotiile deja au si trecut incep sa ma concentrez pe cursa. Pop Cristi e langa mine incearca sa accelereze dar de indata ii si atrag atentia ca e doar la inceput si nu are rost sa forteze, oricum ritmul e bun si suntem printre primii. Au urmat aprox. 2 km intr-o urcare lejera dupa care urmatorii 2 si ceva pe plat unde marim putin viteza. Alergam intr-un ritm bun fara sa simtim momentan oboseala. Inainte de primul punct de alimentare avem vre-o 500 de metri de urcare dupa care alti 500 de m tot in urcare inainte de o coborare de 5 km printre jnepeni, apoi prin padure pe o carare plina cu bolovani. Pe coborare nu fortam si ii spun lui Cristi ca cine ne intrece pe coborare o sa ii luam pe urcare, asa a si fost. Pana la punctul de alimentare 1 unde traseul masoara 11,4 km totul a decurs bine. Aici ne oprim ceva mai mult, eu imi iau o sticla de 0,5 l cu apa, pentru o mai buna hidratare. Nu vroiam sa patesc ca anul trecut cand din cauza proastei hidratari am facut crampe.

Dupa PA1 au urmat vre-o 3 km de semiplat si urcarea pana in culmea Dealului Boinic. Ritmul pe urcari scade, alti la pas insa noi nu ne oprim si incetu cu incetu tot alergam pana sus unde primim incurajari de la voluntari. Eu simt putin oboseala si pe coborarea pana in Valea Vadului pe care o traversam pe un podet ma relaxez stiind de anul trecut ca ultimii 4 km sunt numai in urcare. Resimt totusi oboseala si mai tare, Cristi ma incurajeaza dar eu nu mai pot si inainte cu 50 de m de punctul de alimentare si ultimul inainte de final ma opresc din alergare si o iau la pas. Iau repede un pahar de apa si inca o jumatate si ceva de-ale gurii. In capul meu era totul oarecum varza, imi ziceam in gand ca ultimii 3 km o sa fie ca anul trecut. String din dinti si incep sa alerg, nu imi venea sa cred ca alerg si ma simt excelent. 
Trece un km, trece si al doilea, suntem tot mai aproape. Colegul Balan Nicolae venit in inaintare ne incurajeaza. Inca un km si gata, nici nu stiam ce timp avem, nimic nu mai conta. 
Inainte de a termina resimt din nou oboseala si pe o urcare destul de abrupta care nu avea mai mult de 50 de m ma opresc din nou din alergare. Nicu ma incurajeaza, prind curaj, il iau pe Cristi de mana si trecem victoriosi linia de FINISH. 

Eram amandoi in al noualea cer, nu ne venea sa credem ca am terminat amandoi si am alergat 99% din traseu. Timpul nu il stiam, eram oricum in graficul celor 2 ore cat ne-am propus de la inceput.

Cam aceasta a fost pe scurt povestea unui semimaraton in doi. Multumesc Pop Cristian pentru incurajari, au fost bine venite chiar daca la un moment dat i-am spus sa taca:))...mii de scuze










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu