Sfarsit de an printre cei 12 Apostoli (30 decembrie 2015)

Alte foto la https://picasaweb.google.com/113036597828399340152/12ApostoliLaSfarsitDeAn30Decembrie2015

Luna decembrie a fost una cu mult munte, a fost o luna in care m-am bucurat de tot ce are muntele mai frumos si nu in ultimul rand de multa liniste, liniste pe care in nici o alta parte nu o gasesc.

Pentru sfarsitul de an 2015, ca o traditie a ultimilor 5 ani, am ales sa caut din nou linistea acolo sus unde pamantul se uneste cu cerul, acolo unde sunt mai aproape de Dumnezeu.

Chiar daca mai toata ziua sunt inconjurat de munti si nu traiesc totusi intr-un oras aglomerat, pentru mine toate acestea sunt zero daca nu caut sa fac ceea ce imi place, de aceea muntele ma cheama la el si eu ma duc si nu ma duc cu mana goala.

Sa revenim la ale noastre si dupa cum va spune-am pentru acest sfarsit de 2015 am ales ca locatie de drumetie Rezervatia 12 Apostoli. Despre aceasta Rezervatie Naturala situata in Muntii Calimani gasiti pe internet, cu siguranta, mai multa informatie decat v-as putea oferii eu.

Am ales sa fac cat mai cunoscuta ideea mea, stiind ca este un traseu accesibil multor iubitori de drumetie chiar daca suntem in luna lui decembrie. Cu un eveniment creat pe facebook am ramas surprins placut sa vad ca in judetul Bistrita-Nasaud exista interes pentru asa ceva. Pe unii ii cunosteam doar de pe facebook din postarile lor si tocmai de aceea am si ales sa fac public aceasta tura si uite asa mi-am raspuns la cateva intrebari.

Din facebook in facebook ne-am adunat in 30 decembrie 2015, intr-o miercure geroasa, nici mai mult nici mai putin decat 22 de montaniarzi, unii mai echipati decat altii.

Cu masinile personale ne-am deplasat inspre Vatra Dornei, urmand ca din centrul comunei Dorna Candrenilor sa facem dreapta si sa urmam cursul paraului Negrisoara. Trecem de fabrica de apa minerala Poiana Negri si la prima intersectie facem stanga, indrumati fiind de indicatorul pe care scria Schitul 12 Apostoli.

De aici drumul devine macadam si pana la cariera de piatra se prezinta in conditii bune. De la cariera de piatra facem dreapta si drumul devine ceva mai rau insa practicabil cu orice tip de masina. Va puteti ghida si dupa marcajul punct albastru care apare mai rar pe copaci. Lasam masinile la 4 km de manastire, vara se poate urca pana sus, insa pe drum era multa gheata si pana la urma am venit sa ne bucuram de cat mai mult munte, nu sa ne plimbam cu masina.

Afara frig, prima zi geroasa din acest an, insa cand vad cati suntem parca ma si incalzesc pe loc. Sunt tare bucuros ca un simplu anunt a reusit sa adune atata lume. Dupa 1,5 km de unde am lasat masinile incep serpentile ce urca pana la manastire. Aici liniste deplina, calugarii sunt cu treaba, noi imbucam cate ceva si ne mai incalzim cu o cana de ceai. Ceata, soarele statea ascuns, dar stiam ca avea sa se arate si s-a aratat in a doua jumatate a zilei. Poate chiar cand aveam ceva mai mare nevoie, dar muntele este munte indiferent de vreme si pentru aceasta trebuie sa fiti pregatiti.

Zapada este inghetata bocna insa pe anumite portiuni lipseste cu desavarsire. Un gand care inca nu imi face somnul mai lin. Nu intram la schit ci facem stanga, trecem pe langa o morisca de vant pana intalnim un loc de odihna unde sunt si cateva panouri informative.

De aici si pana la stancile 12 Apostoli vara intr-o ora esti acolo, in conditii de iarna poti face si pana la 2 ore. Noi am facut o ora si jumatate dar pana pe Vf. Lucaciu erau deja urme batute. Marcaj: punct albastru si punct rosu.

De pe Vf. Lucaciu se zaresc stancile foarte bine. Inspre Calimanii mai inalti de dimineata nu am avut vizibilitate, doar inspre sfarsitul turei s-a deschis si am putut sa identificam si admiram dincolo de vale.

In sir indian ne pierdem prin padure si doar dupa ce iesim in "golul alpin" ne dam seama de fapt unde suntem. Pe Lucaciu l-am colindat care cum dupa putinta, de primit ne-a primit, de oferit ne-a oferit ce este mai frumos. De la Lucaciu si pana la 12 Apostoli traseul isi pierde cararea printre stancile acoperite de putina zapada ninsa, printre copaci inghetati dar cu suflet mare si ienuperi dornici de o poveste.

Ajunsi la Apostoli soarele isi arata firav dintii, pe ici colo cerul de un albastru pur ne dadea speranta de mai bine.

Parasim rezervatia cu gandul la un an mai bun, incarcati din energia locului si cu pasi marunti o luam inspre manastire pe acelasi traseu insa de data aceasta cu soarele in spatele nostru. La manastire, colegii mai harnici si ceva mai inghetati si-au gasit adapost si au fost primiti cum se cuvine, cu o felie de cozonac si o cana de ceai de nota 10. Caldura Manastirii a scos la iveala rosul din obrajorii fiecaruia.

Le multumim calugarilor si luam si de aici putin din frumusetea locului. Ultimii 4 km devin brusc cei mai frumosi ultimi 4 km din acest an sus la munte. La masini ne mai tragem intr-o ultima poza de grup si ne luam la revedere.

Multumesc celor prezenti si va mai astept. Sper sa va fi placut ce ati citit si mai poftiti, este pentru toata lumea.

Sa fiti iubiti si cu dragoste pentru munte.

Va salut!