Pagini

31 august 2015

Banda galbena in Muntii Calimani (21-22 august 2015)


Nu prea stiu cum sa incep sa va povestesc despre cele doua zile pe care le-am trait alaturi de Moise Lucian in Muntii Calimani.  De asemenea imi cer scuze ca postez atat de tarziu...

Pauza, thinking…!?!?!

Gata, stiu!

Am sa incep asa. A fost odata ca niciodata….un traseu in Muntii Calimani care a fost greu incercat si asa greu cum a fost s-a terminat. Nu a fost greu deloc traseul, greu a fost prima si a doua incercare. Da!? Inainte de aceste doua zile au fost alte doua incercari. Prima esuata de jumatate, iar a doua cu schimbare totala de plan si uite ca a treia oara a iesit si pot sa spun ca a iesit cum nu ne asteptam.
Sa ii dam drumul! Reveniti din Fagaras dupa doua zile de stat fiecare pe la casele noastre ne-am mutat in Calimani pe vreo doua zile. Asadar, vineri dimineata eram in asteptarea microbusului de 7:30 care sa ne duca la Colibita. Nu stiu cum am reusit sa imi pierd betele prin autobus si eu sa am impresia ca le-am lasat in statia de autobus, greu de imaginat.  Il sun pe tata sa mearga sa vada, imi dau tot felul de filme si chiar inainte sa cobor verific prin autobus si normal ca, gasesc betele. (nu va spun ce nervi am avut)

Meditatie

Vremea nu era din cele mai bune, ploua si nu prea. Ajunsi in satul Mita ne pregatim pentru cei 5 km de drum forestier, km pe care ii parcurgem intr-o ora. Ne-am propus doar sa ajungem pana la refugiu de sub Vf. Bistricior, unde urma sa dormim si abia sambata dimineata sa pornim in traseul propus. Traseul pana la refugiu de sub Bistricior este descris in multe alte postari asa ca nu va mai plictisesc. Am ajuns in jurul orei 11 la refugiu, am dormit vre-o 3 ore bune, ne-am trezit si apoi am hotarat sa urcam totusi pana pe vf. Bistricior. Vremea era la fel de rea ca si de dimineata. Speram ca macar sambata sa fie mult mai buna. Inspre seara facem si un foc in refugiu si la somn ca noaptea-i scurta.
La ora 6 suntem in picioare iar la 7 suntem deja in traseu. Vremea permite, este senin dar frig. Toamna deja s-a instalat la munte. Initial ne era in plan sa parcurgem traseul doar pana la Taul Zanelor, pe parcurs am zis hai totusi sa facem mult mai mult. Timp era, fiind numai noi doi puteam mergem ceva mai repede asa ca am hotarat sa il parcurgem pana in Poiana Cofuri iar de acolo sa parasim marcajul si sa o luam inspre Poiana Calului cu coborare inspre Valea Repedea  de unde sa urmam drumul forestier cu acelasi nume pana la baraj.
De pe Vf.  Piatra lui Zurzugau traseul urmeaza culmea in coborare pana in Poiana Picioru Scurt la inceput printe stanci si jneapan, ca mai apoi pasii sa se piarda prin padure. Din Poiana Picioru Scurtu se poate cobora inspre Taul Zanelor sau daca aveti ceva treaba prin Mures, in Rastolita. Noi suntem mai cu mot si lasam cele doua marcaje in pace si ne vedem in continuare de banda galbena.

 Colibita si nu numai


Din Picioru Scurtu urcam pe un drumeag ce taie pe curba de nivel dealul. Ne intalnim cu doi culegatori de afine cu care schimbam doua-trei vorbe. Asta a fost inceputul unui numar foarte mare de poieni prin care am trecut. Neavand harta la noi ne-a fost tare greu sa ne dam seama ce nume poarta poienile ce le traversam. Oarecum dupa forma si pozitiie am mai ghicit denumirea, dar fara un temei. In rest, voie buna. Nici dupa ce ne-am uitat pe o harta nu am putut pune cap la cap lucrurile. Din pacate nu exista o harta cat de cat corecta a Muntilor Calimani.
Timpul trece, vremea permite, ne vedem in continuare de drum. Traseul “nostru” dupa atatea poieni nu stiu cum se face ca, coboara mult si bine in directia jud. Mures ca mai apoi sa faca brusc 180 de grade. Ciudat! Nu am inteles de ce am coborat atata pentru a traversa efectiv valea. Probabil ca pe culme nu s-a gasit varianta optima de a marca. Asadar urmam drumul forestier in urcare, dupa ce am traversat valea, cativa km ca mai apoi la prima intersectie sa facem stanga. Dupa atata coborare urmeaza o urcare zdravana pe un drum  care se pierde printre copacii doborati de “vant”. Dupa ce urcam si urcam nu strica putin plat si iar o poiana fara nume inainte de Poiana Cofuri unde luam si pranzul. De aici traversam padurea pe triunghi galben pana in Poiana Calului. Pot sa spun ca din tot traseul in Poiana Calului am avut cel mai fain peisaj. De vis! Coboram pana in drumul forestier Repedea. Aici alimentam cu apa de munte. Ne asteapta vre-o 8 km buni de forestier in plin soare. Dupa vre-o 3-4 km noroc cu niste culegatori de afine care ne iau cu masina. Am avut un drum inspre casa de vis. Am stat intr-un cobar plin de lemne mai mult pe burta decat in cur. Am iesit amortiti de acolo. Cam asta a fost cireasa de pe tort.

 in urcare

Poiana de dinainte de Cofuri

A fost o tura faina pe care candva, undeva o vom mai repeta, speram data viitoare pana la capat. Traseul nu prezinta dificultati de orientare pe timp frumos, pe  timp ploios si cu ceata este tare greu sa te orientezi mai ales prin poieni. Marcajele abia se zaresc. Recomandarea mea este sa faceti acest traseu fie avand un track GPS, fie pe vreme cu soare.


Pana atunci, sa ne auzim cu bine!

Poiana Calului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu