Alte foto la https://picasaweb.google.com/113036597828399340152/12ApostoliLaSfarsitDeAn30Decembrie2015
Luna decembrie a fost una cu mult munte, a fost o luna in
care m-am bucurat de tot ce are muntele mai frumos si nu in ultimul rand de multa
liniste, liniste pe care in nici o alta parte nu o gasesc.
Pentru sfarsitul
de an 2015, ca o traditie a ultimilor 5 ani, am ales sa caut din nou linistea acolo
sus unde pamantul se uneste cu cerul, acolo unde sunt mai aproape de Dumnezeu.
Chiar daca mai
toata ziua sunt inconjurat de munti si nu traiesc totusi intr-un oras
aglomerat, pentru mine toate acestea sunt zero daca nu caut sa fac ceea ce imi
place, de aceea muntele ma cheama la el si eu ma duc si nu ma duc cu mana
goala.
Sa revenim la ale
noastre si dupa cum va spune-am pentru acest sfarsit de 2015 am ales ca locatie
de drumetie Rezervatia 12 Apostoli. Despre aceasta Rezervatie Naturala situata
in Muntii Calimani gasiti pe internet, cu siguranta, mai multa informatie decat
v-as putea oferii eu.
Am ales sa fac
cat mai cunoscuta ideea mea, stiind ca este un traseu accesibil multor iubitori
de drumetie chiar daca suntem in luna lui decembrie. Cu un eveniment creat pe
facebook am ramas surprins placut sa vad ca in judetul Bistrita-Nasaud exista
interes pentru asa ceva. Pe unii ii cunosteam doar de pe facebook din postarile
lor si tocmai de aceea am si ales sa fac public aceasta tura si uite asa mi-am
raspuns la cateva intrebari.
Din facebook in
facebook ne-am adunat in 30 decembrie 2015, intr-o miercure geroasa, nici mai
mult nici mai putin decat 22 de montaniarzi, unii mai echipati decat altii.
Cu masinile
personale ne-am deplasat inspre Vatra Dornei, urmand ca din centrul comunei Dorna
Candrenilor sa facem dreapta si sa urmam cursul paraului Negrisoara. Trecem de
fabrica de apa minerala Poiana Negri si la prima intersectie facem stanga, indrumati
fiind de indicatorul pe care scria Schitul 12 Apostoli.
De aici drumul
devine macadam si pana la cariera de piatra se prezinta in conditii bune. De la
cariera de piatra facem dreapta si drumul devine ceva mai rau insa practicabil
cu orice tip de masina. Va puteti ghida si dupa marcajul punct albastru care
apare mai rar pe copaci. Lasam masinile la 4 km de manastire, vara se poate
urca pana sus, insa pe drum era multa gheata si pana la urma am venit sa ne
bucuram de cat mai mult munte, nu sa ne plimbam cu masina.
Afara frig, prima
zi geroasa din acest an, insa cand vad cati suntem parca ma si incalzesc pe
loc. Sunt tare bucuros ca un simplu anunt a reusit sa adune atata lume. Dupa 1,5
km de unde am lasat masinile incep serpentile ce urca pana la manastire. Aici
liniste deplina, calugarii sunt cu treaba, noi imbucam cate ceva si ne mai
incalzim cu o cana de ceai. Ceata, soarele statea ascuns, dar stiam ca avea sa
se arate si s-a aratat in a doua jumatate a zilei. Poate chiar cand aveam ceva
mai mare nevoie, dar muntele este munte indiferent de vreme si pentru aceasta trebuie sa fiti pregatiti.
Zapada este
inghetata bocna insa pe anumite portiuni lipseste cu desavarsire. Un gand care
inca nu imi face somnul mai lin. Nu intram la schit ci facem stanga, trecem pe
langa o morisca de vant pana intalnim un loc de odihna unde sunt si cateva
panouri informative.
De aici si pana
la stancile 12 Apostoli vara intr-o ora esti acolo, in conditii de iarna poti
face si pana la 2 ore. Noi am facut o ora si jumatate dar pana pe Vf. Lucaciu erau deja urme batute. Marcaj:
punct albastru si punct rosu.
De pe Vf. Lucaciu
se zaresc stancile foarte bine. Inspre Calimanii mai inalti de dimineata nu am
avut vizibilitate, doar inspre sfarsitul turei s-a deschis si am putut sa
identificam si admiram dincolo de vale.
In sir indian ne
pierdem prin padure si doar dupa ce iesim in "golul alpin" ne dam
seama de fapt unde suntem. Pe Lucaciu l-am colindat care cum dupa putinta, de
primit ne-a primit, de oferit ne-a oferit ce este mai frumos. De la Lucaciu si
pana la 12 Apostoli traseul isi pierde cararea printre stancile acoperite de
putina zapada ninsa, printre copaci inghetati dar cu suflet mare si ienuperi
dornici de o poveste.
Ajunsi la
Apostoli soarele isi arata firav dintii, pe ici colo cerul de un albastru pur
ne dadea speranta de mai bine.
Parasim
rezervatia cu gandul la un an mai bun, incarcati din energia locului si cu pasi
marunti o luam inspre manastire pe acelasi traseu insa de data aceasta cu
soarele in spatele nostru. La manastire, colegii mai harnici si ceva mai
inghetati si-au gasit adapost si au fost primiti cum se cuvine, cu o felie de
cozonac si o cana de ceai de nota 10. Caldura Manastirii a scos la iveala rosul
din obrajorii fiecaruia.
Le multumim
calugarilor si luam si de aici putin din frumusetea locului. Ultimii 4 km devin
brusc cei mai frumosi ultimi 4 km din acest an sus la munte. La masini ne mai
tragem intr-o ultima poza de grup si ne luam la revedere.
Multumesc celor
prezenti si va mai astept. Sper sa va fi placut ce ati citit si mai poftiti,
este pentru toata lumea.
Sa fiti iubiti si
cu dragoste pentru munte.
Va salut!
