Pagini

24 martie 2013

Rodnei si Suhard pe schi de tura (1-3 martie 2013)

Ca si anul trecut, locatia aleasa pentru tabara de iarna nr. 3 de cand sunt membru in CAR U Cluj a fost Pasul Rotunda, dar de data aceasta s-a optat pentru  a dormii la Cabana Croitor. Anul trecut locul ales a fost Cabana Rizea, aflata chiar in pas. Pentru a ajunge la Cabana Croitor trebuie sa urcati din pas inca vre-o 5-10 minute bune pe drum forestier. Fie lasati masina in pas, fie daca aveti norc puteti urca pana la cabana.
Conditiile de cazare au fost excelente, iar la pretul de 20 de lei pe noapte se merita sa mergi sa stai o luna si cu siguranta nu o sa te plictisesti.

Muntele intotdeauna are carari inca nebatute de picior de om si izvoare inca nedescoperite.

O alta schimbare radicala a turei a fost tematica ei, daca la ultimele 2 editii organizate excelent de Domnul Dinu tema principala a fost deprinderea si exersarea tehnicilor necesare abordarii muntelui iarna, de data aceasta tura organizata de Csaba Papp a avut ca scop principal, deprinderea si exersarea tehnicii schiului de tura.

Am fost 15 colegi de club, unii plecati inca de joi, altii doar de vineri, fiecare cum a reusit sa scape de treburile casei.

Daca vremea joi a fost superba, de vineri totul a inceput sa o ia razna si chiar daca nu am reusit sa cucerim nici un varf din cei propusi asta nu i-a impiedicat pe cei mai multi sa se bucure de zapada, fiecare schiind dupa priceperile proprii.

Foto: subsemnatul, Adriana Andreica si Zoli Bogya 

Foto 1. Cabana Croitor, cea din dreapta

Foto 2. la treaba ca mai e mult pana pe Vf. Omu

Cei sositi de joi au incercat vineri sa cucereasca Vf. Omu (1.932 m), cel mai inalt pisc al muntilor Suhard, dar din pacate vremea nu a tinut cu ei si din cauza cetii s-au intors destul de repede de pe traseu.

Pentru cei sositi de vineri pentru ziua de sambata planul era sa incercam sa ajungem macar pana in Saua Gajei iar de acolo cine avea piolet si coltari si stia sa le foloseasca putea in grup sa urce pana pe Vf. Inaut (2222 m). Planul pentru sambata a cazut din cauza vremii si s-a optat tot pentru Vf. Omu, bineinteles daca vremea permitea.

 Foto 3. zapada din belsug

 Foto 4. urme si iar urme

 Foto 5. alinierea

 Foto 6. prima coborare de sambata

 Foto 7. inspre Rodnei se vad piramidele, Rosu - Inaut - Inau

  Foto 8. greu la deal

Foto 9. usor la vale

Daca de dimineata vremea parea ca se mai indreapta, pe masura ce inaintam ceata isi facea aparitia din vai adusa se pare de curentii de aer. Totusi reusim sa ramanem increzatori si inaintam iepureste inspre varf, numai ca increderea noastra dispare destul de repede. La ultima regrupare si dupa ce decidem ce sa facem, desi nu mai aveam decat vre-o 2 ore pana pe varf, dintr-o data ceata ne invaluii si abia daca ne mai vedem la un metru distanta. Acesta a si fost punctul din care ne-am intors constienti fiind ca cel mai bun montaniard sau alpinist este cel in viata.
Am decis sa ne bucuram de soarele din vale si care cum poate sa mai schieze, ca locuri sunt destule. Eu unul nu am mai schiat din cauza claparilor care ma jenau foarte tare. Am vrut totusi sa fac ceva si duminica.

  Foto 10. la intoarcere

 Foto 11. idem

Seara, atmosfera din cabana este de vis si ne apucam care mai de care sa spunem bancuri, cele mai multe fiind spuse de cuplul Ioana Simea si Andrei Maxim zis si Doddy.

Pentru duminica Csaba face o invitatie pentru Rodnei si anume de a incerca sa urcam pe Inaut (2222 m) daca vremea cea care ne-a incurcat planurile in celelalte zile va tine cu noi macar de data aceasta.

Trezirea foarte matinala si pentru multi ideea ca vremea nu va fi din nou ok a facut ca aceasta tura sa se tina doar in 4. Asadar la ora 5 si jumatate in picioare, gata de tura erau: Csaba Papp, Zoli Bogya, Lorand Tompa si subsemnatul.

Avem la dispozitie maxim 40 de minute sa ne pregatim, timpul e esential ca si vremea pentru a duce la indeplinire aceasta tura. De dimineata din nou totul era inchis, dar cerul senin si plin de stele de sambata ne da speranta ca se va deschide in maxim doua ore de la plecare, plecam pe la ora 6 si ceva dupa ce mancam, pregatim si verificam echipamentul.

Pornim in ceata inspre Vf. Nichitas primul micut varf aflat nu foarte departe de pas, ca apoi pe urcarea inspre Vf. Gajei ceata sa ne paraseasca si sa avem parte sus de o priveliste superba, avem parte de o mare de nori care s-a asezat deasupra Vf. Nichitas. Dintr-o data devenim foarte entuziasmati si ii multumim muntelui ca momentan ne rasplateste cu o asa vreme, totul este perfect si inaintam foarte repede fara prea multe opriri.

Foto 12. mare de nori

Foto 13. si soare cat vrei, inspre Vf. Gajei

De asemenea ne bucuram cand avem contact cu piramidele Muntilor Rodnei pe care le-am admirat dinspre Suhard, sambata, Rosu-Inaut (cel pe care vrem sa il cucerim) si Inau mult mai indepartat.

Ne apropiem cu pasi repezi de Vf. Gajei, unde suntem intampinati de un vant momentan nu foarte puternic dar care speram sa nu il intalnim si pe piciorul pe care vom urca inspre Inaut. Daca vantul nu se inteteste deplasarea noastra va fi imposibila. Dupa coborarea de pe Gajei luam o mica pauza de un ceai si sandwich. Suntem in grafic cu timpul si doar vremea ne mai poate strica din nou cucerirea varfului. 

Ajungem in Saua Gajei la ora 11 si jumatate si dupa cum ne-am asteptat suntem intampinati de un vant puternic. Legam schiurile de stalpul cu marcajul din sa si decidem sa nu ne punem coltarii, avem parte de urme ale unui montaniard. Pornim increzatori si inaintem destul de repede, facand schimb la batut noi urme la aproximativ 100 de pasi, doar ca inaintarea noastra la un moment dat se opreste din cauza vantului foarte puternic. 

Zici ca eram intr-un tunel aerodinamic, abia daca puteam sa ne tinem pe picioare, zapada inghetata ne taia respiratia si hotaram chiar daca nu mai aveam foarte mult sa ne intoarcem. Ultima portiune era foarte abrupta si riscam sa ne sufle vantul, iar tura noastra sa fie una tragica si plus de asta deplasarea imposibila ne dadea orele peste cap.

Foto 14. inspre Inau

Foto 15. piramedele Muntilor Rodnei

Foto 16. in saua Gajei

Foto 17. inspre Inaut din Saua Gajei prin Muntele Gajei

Foto 18. pana aici ne-a fost, de aici ne-am intors 

La intoarcere parca vantul batea din ce in ce mai puternic si dupa ce ajungem in Saua Gajei suntem fericiti si impacati ca am scapat cu bine, data viitoare cu siguranta vom aunge sus. Pentru mine e a doua oara cand incerc sa ajung pe varf si fata de prima data am inaintat mult mai mult, daca prima data m-am oprit in Saua Gajei, acuma am depasit acest punct. De aceea am sperante ca a treia oara voi reusii sa ajung sus, tot mai sus.

Foto 19. Vf. Inaut, ramas necucerit

Foto 20. ultimele fotografii cu piramidele, la intoarcere

Ne bucuram cum putem de coborarea de pe Vf. Gajei, coborare bine meritata si de asemenea de pe Vf. Nichitas. Ajungem la cabana la ora 15:30 daca imi mai aduc bine aminte dupa ce ne luam la revedere de la cativa colegi si oprim la un ceai la familia Rizea, oaspetii de anul trecut.
La cabana, fierbem niste paste pe care le amestecam cu niste ghebe pregatite de colegii bucatari si pe care le savuram cu foarte multa pofta. Au fost excelente, multumim domnului cabanier.

A venit si timpul sa ne luam la revedere si pe la ora 17 suntem gata de imbarcare, cei mai multi la Cluj, doar eu raman in Nasaud de unde uma sa iau ocazie pana la Bistrita, iar de acolo la Prundu Bargaului.

A fost un weekend foarte fain, multumesc tuturor pentu atmosfera, lui Csaba pentru organizare si colegilor de duminica pentru rabdare.

Sa ne auzim acolo unde ne place cel mai mult, sus la munte!

Foto 21. petece de iarba

Foto 22. superbie in Rodnei

Foto 23. serpentine la coborarea de pe Gajei