Foto 1. Fereastra Mare a Sambetei aflata la 2188 m, in dreapta Varful Slania 2268 m iar in stanga Coltu Balaceni 2286 m.
Foto by Calin Musteata
Incercand sa scot ce este mai bun din mine si sa va transcriu in cateva cuvinte ceea ce a insemnat anul acesta Fagarasii mai altfel imi vin in minte urmatoarele cuvinte:
1. Varful Moldoveanu
2. Alexandra Rosu
3. Ploaie cu gheata
4. Vant puternic
Ce legatura au toate acestea intre ele si cu ce rapiditate s-au derulat va invit sa ramaneti pe frecventele acestei postari.
Sa incepem cu inceputul si sa dam Cezarului ce i se cuvine. Fagarasii mai altfel trebuiau sa isi intinda aripile timp de o saptamana (15-22 august 2015) peste mintile si sufletele a catorva oameni veniti cu gandul la ce este mai frumos. Sa vada si sa soarba ce este mai bun din Fagarasi alaturi de Domnul Dinu, cel care ca si anul trecut urma sa ne poarte pe trasee nemarcate (cele mai multe).
Plecati de acasa inca de sambata dimineata, chiar de Sf. Marie, aveam ca destinatie finala Sambata de Sus si inca vreo cativa km de drum forestier care urca anevoios pe langa valea Sambetei. Repet, am plecat de acasa de Sf. Marie!Nu v-ati prins? La Sambata de Sus se afla Manastirea Constantin Brancoveanu care, la ora la care am ajuns noi era in plina vizita cu ocazia acestei importante sarbatori. Marea problema nu a fost asta. Problema neasteptata a fost un tanar politai, care!? politai ce este el si ascultator nu ne-a lasat sa trecem mai departe de manastire chiar daca i-am explicat ca mergem la munte si nu avem nici o treaba cu balciul din zona. Mare domn as putea spune.
Ne supunem ordinelor si parcam in zona indicata de dansul. Nu stam pe ganduri prea mult timp si imediat trecem la cautari de alte drumuri, doar nu om face 5 km de drum forestier pe jos (zic si eu, ca habar nu aveam cum este drumul si daca se poate continua cu masina) din cauza unora. Gasim varianta optima asa ca repede in masina si cu chiu si vai trecem prin multimea care pot spune ca a ocupat abuziv drumul. In fine! Muntele este acolo si ne asteapta. Initial masina trebuia parcata la Vila Floarea Reginei insa vazand ca drumul este destul de bun hotaram sa inaintam. Mai bine de doua treimi din drum l-am parcurs cu masina (vreo 4 km din cei 5).
Luam rucsacii in carca si la drum. Apasa greu. Pe masura ce inaintam tot mai multe masini parcate pe marginea drumului si la fel de multa lume se indreapta inspre cabana Valea Sambetei aflata la alt. de 1401 m. De la cabana intr-o jumatate de ora se urca la chilia Parintelui Arsenie Boca, un loc cu adevarat divin. Multi din acesti oameni tin sa cred ca se indreapta inspre acest loc, mai ales si dupa echipamentul inadecvat pentru o tura ceva mai lunga in Fagaras.
Pana la cabana traseul urca pe langa firul vaii Sambata si chiar inainte de a ajunge la cabana iese in plai, dupa cum am fost informati.
Astfel parcurgem urmatorul traseu: Complex turistic Sambata (670 m) – Valea Simbetei – Cabana Valea Simbetei (1401 m) Marcaj: triunghi rosu. Durata: 2 ½ ore – 3 ore.
Foto 2. Fereastra Mare a Sambetei aflata la 2188 m, locul unde pentru cateva zile vom simti, trai spuneti voi cum vreti putin din Fagarasii mai altfel.
Aici ne intalnim cu alti cativa colegi montaniarzi care sunt in asteptarea Domnului Dinu si sotiei acestuia care au plecat dis de dimineata intr-o tura foarte grea. Este ora doua cand ajungem la cabana. Domnul Dinu ne-a informat dinainte ca intre orele 2 si 3 crede ca va fi la cabana de unde impreuna sa plecam inspre Fereastra Mare a Sambetei. Orele trec si nu mai apare nimeni asa ca hotaram (prin vot) sa plecam fara dansul inspre locul de campare. La cabana a ramas Claudiu Lazar si prietena lui, care urma sa coboare cu Marlene si Ionut Bunea la masina si sa se reintoarca cu acestia la Cluj. Astfel pornim incetu inspre Fereastra Mare a Sambetei. Este deja ora 5 dupa-amiaza.
Prima parte lejera, insa dupa ce parasim valea urmeaza o urcare abrupta printre stanci si altea alea. Urcarea aceasta ma face sa ma gandesc la un singur lucru: de ce mama dracului nu au facut urcarea in serpentine. Acesta a fost doar inceputul, un inceput care personal mi-a turnat plumb in picioare. Drumul lung cu masina si cate altele isi spun cuvantul. Ritmul scade. Opririle pentru odihna sunt tot mai dese. Sa nu uitam ca in spate duce fiecare cate un rucsac intre 20 si 30 de kg. Asta in functie de fiecare ce, cum si cat si-a luat pentru o saptamana.
Ultima parte, inca un abrupt. In fata avem Fereastra Mare a Sambetei aflata la 2188 m, in dreapta Varful Slania 2268 m iar in stanga Coltu Balaceni 2286 m.
Gata, am ajuns in locul unde pentru cateva zile vom simti, trai spuneti voi cum vreti putin din Fagarasii mai altfel. Dupa vre-o trei ore de noi sosesc Claudiu si Domnul Dinu. Gata pe ziua de azi. Mi-a ajuns, asa ca la somn.
Traseu parcurs: Cabana Valea Simbetei (1401 m) – Fereastra mare a simbetei (2188 m) Marcaj: triunghi rosu. Durata: 2 ore. Durata în sens invers: 1 ora 30 min. Traseul este accesibil iarna turistilor experimentati si alpinistilor.
Duminica, dis-de-dimineata trezirea (in jurul orei 6) si pregatirea pentru traseu. Domnul Dinu ne-a anuntat inca de ieri ca vom merge inspre Vistea-Moldoveanu. Nu stiu cum s-au nimerit lucrurile dar sa vii pana in Fagaras si dupa nici doua zile sa se strice vremea si sa nu urci pe Moldoveanu este tare naspa. Si uite ca s-a nimerit sa incepem cu Moldoveanu si cu atat sa ramanem. Un moment bine ales. Vremea permite si nimic nu anunta sfarsitul zilei.
Pana in Portita Vistei trecem pe rand atat in urcare cat si in coborare pe sub urmatoarele varfuri: Slanina , Galasescu Mic, Galasescu Mare, Galbenele si Hirtopul Ursului. Din portita Vistei urmeaza ultima urcare inainte de cel mai inalt varf al Romaniei, punctul maxim care il poti urca in tara noastra draga si atat de frumoasa. Fiind duminica si ziua atat de promitatoare nu va zic cata lumea urca si cobora, inspre si dinspre Moldoveanu. Zici ca acolo statea ascuns ceva pretios, nu stiu. Multa lume si printre atata lume numa ce aud: Nu este ea Alexandra Rosu? Sunt un pic nedumerit. Cine este Alexandra Rosu? si stand eu pe ganduri repede imi si dau seama ca este chiar cea care scrie pe blogul de calatorii.ro. Claudiu Lazar nu s-a putu abtine si a intreabat: Tu esti Alexandra Rosu?, pot sa te ting? La raspunsul afirmativ Da, bineinteles ca toata lumea a fost super happy. Cireasa de pe tort insa a fost faptul ca tocmai in acea zi era si ziua ei, bucurie si mai mare si cum sa nu ii spui LA MULTI ANI tocmai Alexandrei pe varful Moldoveanu! La multi ani Alexandra, inca odata.
Foarte placut ceea ce s-a intamplat. Nu ma asteptam si nimeni din noi sa ne intalnim tocmai pe Moldoveanu si tocmai de ziua ei cu Alexandra Rosu. Ne bucuram de cate o vorba, de priveliste si bineinteles ne tragem si in cateva poze.
Stand noi si tot povestind, norii se tot adunau si ploaia mai ca nu incepea. Ne luam repede rucsacii in spinare si coboram pe culmea ce duce inspre Varful Rosu de unde urma sa cautam cea mai buna varianta de a cobora in Valea Rea unde Domnul Dinu ne astepta. Dansul de sub Hirtopul Ursului a coborat direct in Valea Rea. Tunete si nori tot mai grei si negrii, cu siguranta nu scapam de ploaie. De ploaie nu imi este frica, imi este frica de ce vine odata cu ploaia. Ajungem in Valea Rea unde il zarim pe Domnul Dinu, incercam sa luam apa din meandrele vaii si intre timp tragem si pelerinele pe noi. Vremea e tot mai nasoala si dintr-o data a inceput sa si ploua. In cateva minute ploaia s-a transformat intr-o ploaie cu gheata cum rar iti este dat sa vezi. Gheata te lovea in cap foarte tare. Tuna si fulgera de peste tot, noi incetu ne miscam inspre culme cu speranta ca se va opri. De pe versant au inceput sa curga suvoaiele. In jurul nostru plin de gheata. Ceva incredibil. Nu stiu exact cat a durat toata povestea insa ceea ce am trait nu a fost tare placut. Cu cateva minute inainte sa ajungem in culmea care urma sa ne scoata sub Hirtopul Ursului de unde sa continuam pe marcaj furtuna, ca a fost furtuna in toata regula, s-a mai domolit.
De la genunchi in jos cu totii am fost uzi. Asta a fost asa, ca sa nu uitam unde suntem. Insa acesta a fost doar inceputul unui Fagaras cu totul mai altfel. Incheiem ziua in soare si cu gandul la zile mai bune, zile care din pacate se dovedeau a fi mai rele decat ceea ce a fost. Pe maine.
Luni dimineata, multa umiditate in aer si nori negrii de ploaie peste tot. Vantul abia adia. Hotaram totusi sa pornim inspre Cheia Bandei. Pentru 2 ore de mers vremea permite. Este ora 11 cand vremea urata ne prinde la cort. Ne bagam repede la scuteala si asteptam sa se termine furtuna cat mai repede. Dupa o ploaie zdravana (pe sub cort curgea apa de numa, zici ca eram pe vre-un curs de apa), bineinteles ca vantul trebuia sa isi faca aparitia. In cateva minute s-a pornit un vant turbat de abia daca stateai in picioare. Combinatia ploaie-vant este tare neplacuta. Cu tot cu ancorele de vant cortul se lasa peste noi. Ii spun lui Cristi sa tina cumva de cort sa nu ne zboare tenta. Ies din cand in cand si afara, descult, sa mai trag de ancore. Nu stiu ce sa mai fac. Este tot mai greu sa iti ti echilibru, asa tare sufla vantul. Speriati fiind hotaram sa coboram la cabana. Ne strangem rapid lucrurile, le bagam in rucsaci cum putem si asteptam ca ploaia sa se mai domoleasca ca sa putem strange corturile. La prima fereastra mai serioasa iesim rapid si in 2 minute am si strans. La vale cu noi pe acelasi traseu pana la cabana Sambata unde cautam adapost. Luni anuntau ploi slabe si abia marti furtuna puternica. Daca luni a fost cum a fost, ce sa zic de marti. Tin sa cred ca nu supravietuiam peste noapte in conditiile date. Asta este, ne consolam fiecare cum putem. La cabana isi ea fiecare cate un ceai, noi intrebam daca sunt locuri de cazare. Era destul de tarziu ca sa ajungem cat mai devreme acasa. Hotaram sa ramanem peste noapte, noi cei din Bargau si marti sa o luam inspre casa mult mai odihniti. Cei din Cluj au pornit inspre casa deoarece aveau drum mult mai scurt decat noi. Ne luam adio de la Fagaras marti, dar nu inainte sa dam un telefon sa vedem daca nu cumva starea vremii s-a mai imbunatatit. Nici o sansa, suntem indrumati sa mergem inspre casele noastre.
Acesta a fost pe foarte scurt, Fagarasii mai altfel. Am vazut si alta fata a muntelui, am vazut cum in cateva minute ajungi de la extaz la agonie. Odata ajuns sus, muntele este suveran si trebuie sa ii te supui.
Ma bucur totusi ca am intalnit oameni faini, ca am batut cateva trasee in imperiul numit Fagaras si nu in ultimul rand ca am mai invatat ceva.
Mai jos aveti si o panorama cu zona pe unde trebuia sa hoinarim timp de o saptamana.
http://www.carpati360.ro/pano/20130804-Langa-Vf-Coltul-Balaceni-Fagaras/20130804-Langa-Vf-Coltul-Balaceni-Fagaras.html
Sa ne auzim cu bine!
P.S: dupa aceasta experienta, impreuna cu Lucian Moise, m-am mutat in Muntii Calimani pentru doua zile. Am reusit sa parcurgem o buna parte din traseul banda galbena ce porneste din Vf. Bistricioru si se continua pana in satul Cusma. Noi ne-am oprit in poiana Cofuri, de acolo urmand marcajul triunghi galben pana in Poiana Calului cu continuare pe valea Repedea. O sa ma straduiesc sa va prezint pe scurt si acest traseu, cat de repede.
Foto 3. Vistea-Moldoveanu in ultimul plan si Vf. Rosu in stanga
Duminica, dis-de-dimineata trezirea (in jurul orei 6) si pregatirea pentru traseu. Domnul Dinu ne-a anuntat inca de ieri ca vom merge inspre Vistea-Moldoveanu. Nu stiu cum s-au nimerit lucrurile dar sa vii pana in Fagaras si dupa nici doua zile sa se strice vremea si sa nu urci pe Moldoveanu este tare naspa. Si uite ca s-a nimerit sa incepem cu Moldoveanu si cu atat sa ramanem. Un moment bine ales. Vremea permite si nimic nu anunta sfarsitul zilei.
Pana in Portita Vistei trecem pe rand atat in urcare cat si in coborare pe sub urmatoarele varfuri: Slanina , Galasescu Mic, Galasescu Mare, Galbenele si Hirtopul Ursului. Din portita Vistei urmeaza ultima urcare inainte de cel mai inalt varf al Romaniei, punctul maxim care il poti urca in tara noastra draga si atat de frumoasa. Fiind duminica si ziua atat de promitatoare nu va zic cata lumea urca si cobora, inspre si dinspre Moldoveanu. Zici ca acolo statea ascuns ceva pretios, nu stiu. Multa lume si printre atata lume numa ce aud: Nu este ea Alexandra Rosu? Sunt un pic nedumerit. Cine este Alexandra Rosu? si stand eu pe ganduri repede imi si dau seama ca este chiar cea care scrie pe blogul de calatorii.ro. Claudiu Lazar nu s-a putu abtine si a intreabat: Tu esti Alexandra Rosu?, pot sa te ting? La raspunsul afirmativ Da, bineinteles ca toata lumea a fost super happy. Cireasa de pe tort insa a fost faptul ca tocmai in acea zi era si ziua ei, bucurie si mai mare si cum sa nu ii spui LA MULTI ANI tocmai Alexandrei pe varful Moldoveanu! La multi ani Alexandra, inca odata.
Foarte placut ceea ce s-a intamplat. Nu ma asteptam si nimeni din noi sa ne intalnim tocmai pe Moldoveanu si tocmai de ziua ei cu Alexandra Rosu. Ne bucuram de cate o vorba, de priveliste si bineinteles ne tragem si in cateva poze.
Foto 4. echipa
Stand noi si tot povestind, norii se tot adunau si ploaia mai ca nu incepea. Ne luam repede rucsacii in spinare si coboram pe culmea ce duce inspre Varful Rosu de unde urma sa cautam cea mai buna varianta de a cobora in Valea Rea unde Domnul Dinu ne astepta. Dansul de sub Hirtopul Ursului a coborat direct in Valea Rea. Tunete si nori tot mai grei si negrii, cu siguranta nu scapam de ploaie. De ploaie nu imi este frica, imi este frica de ce vine odata cu ploaia. Ajungem in Valea Rea unde il zarim pe Domnul Dinu, incercam sa luam apa din meandrele vaii si intre timp tragem si pelerinele pe noi. Vremea e tot mai nasoala si dintr-o data a inceput sa si ploua. In cateva minute ploaia s-a transformat intr-o ploaie cu gheata cum rar iti este dat sa vezi. Gheata te lovea in cap foarte tare. Tuna si fulgera de peste tot, noi incetu ne miscam inspre culme cu speranta ca se va opri. De pe versant au inceput sa curga suvoaiele. In jurul nostru plin de gheata. Ceva incredibil. Nu stiu exact cat a durat toata povestea insa ceea ce am trait nu a fost tare placut. Cu cateva minute inainte sa ajungem in culmea care urma sa ne scoata sub Hirtopul Ursului de unde sa continuam pe marcaj furtuna, ca a fost furtuna in toata regula, s-a mai domolit.
De la genunchi in jos cu totii am fost uzi. Asta a fost asa, ca sa nu uitam unde suntem. Insa acesta a fost doar inceputul unui Fagaras cu totul mai altfel. Incheiem ziua in soare si cu gandul la zile mai bune, zile care din pacate se dovedeau a fi mai rele decat ceea ce a fost. Pe maine.
Luni dimineata, multa umiditate in aer si nori negrii de ploaie peste tot. Vantul abia adia. Hotaram totusi sa pornim inspre Cheia Bandei. Pentru 2 ore de mers vremea permite. Este ora 11 cand vremea urata ne prinde la cort. Ne bagam repede la scuteala si asteptam sa se termine furtuna cat mai repede. Dupa o ploaie zdravana (pe sub cort curgea apa de numa, zici ca eram pe vre-un curs de apa), bineinteles ca vantul trebuia sa isi faca aparitia. In cateva minute s-a pornit un vant turbat de abia daca stateai in picioare. Combinatia ploaie-vant este tare neplacuta. Cu tot cu ancorele de vant cortul se lasa peste noi. Ii spun lui Cristi sa tina cumva de cort sa nu ne zboare tenta. Ies din cand in cand si afara, descult, sa mai trag de ancore. Nu stiu ce sa mai fac. Este tot mai greu sa iti ti echilibru, asa tare sufla vantul. Speriati fiind hotaram sa coboram la cabana. Ne strangem rapid lucrurile, le bagam in rucsaci cum putem si asteptam ca ploaia sa se mai domoleasca ca sa putem strange corturile. La prima fereastra mai serioasa iesim rapid si in 2 minute am si strans. La vale cu noi pe acelasi traseu pana la cabana Sambata unde cautam adapost. Luni anuntau ploi slabe si abia marti furtuna puternica. Daca luni a fost cum a fost, ce sa zic de marti. Tin sa cred ca nu supravietuiam peste noapte in conditiile date. Asta este, ne consolam fiecare cum putem. La cabana isi ea fiecare cate un ceai, noi intrebam daca sunt locuri de cazare. Era destul de tarziu ca sa ajungem cat mai devreme acasa. Hotaram sa ramanem peste noapte, noi cei din Bargau si marti sa o luam inspre casa mult mai odihniti. Cei din Cluj au pornit inspre casa deoarece aveau drum mult mai scurt decat noi. Ne luam adio de la Fagaras marti, dar nu inainte sa dam un telefon sa vedem daca nu cumva starea vremii s-a mai imbunatatit. Nici o sansa, suntem indrumati sa mergem inspre casele noastre.
Foto 5. aglomeratia de pe Moldoveanu
Foto 6. clocot
Ma bucur totusi ca am intalnit oameni faini, ca am batut cateva trasee in imperiul numit Fagaras si nu in ultimul rand ca am mai invatat ceva.
Mai jos aveti si o panorama cu zona pe unde trebuia sa hoinarim timp de o saptamana.
http://www.carpati360.ro/pano/20130804-Langa-Vf-Coltul-Balaceni-Fagaras/20130804-Langa-Vf-Coltul-Balaceni-Fagaras.html
Sa ne auzim cu bine!
P.S: dupa aceasta experienta, impreuna cu Lucian Moise, m-am mutat in Muntii Calimani pentru doua zile. Am reusit sa parcurgem o buna parte din traseul banda galbena ce porneste din Vf. Bistricioru si se continua pana in satul Cusma. Noi ne-am oprit in poiana Cofuri, de acolo urmand marcajul triunghi galben pana in Poiana Calului cu continuare pe valea Repedea. O sa ma straduiesc sa va prezint pe scurt si acest traseu, cat de repede.
Foto 7. 1910-1989
Foto 8. la intoarcere am vizitat Manastirea Constantin Brancoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu