RaportDeTură: Weekend in Rodnei. Inceput de primavara (11-12 mai 2013)

De fiecare data cand am ocazia sau mi se ofera strop de ocazie sa plec in Rodnei, fac tot posibilul si incerc sa nu ratez nimic din ce mi se ofera.

Asa s-a intamplat si in weekendul 11-12 mai cand la propunerea lui Shtelica hotarasc ca nu e de stat acasa si cum planul pus la bataie suna foarte bine asa a si fost.

Daca la inceput multi am fost, pana la final am ramas doar patru: 3 crai de la rasarit si una craiasa, care urmau sa faca urmatorul circuit:

-ziua 1: Statiunea Borsa - Cascada Cailor -Poiana Stiol - Saua Gargalau - Vf. Gargalau si campare la sfarsitul zilei in Saua Gargalau

-ultima zi: Saua Gargalau - Vf. Galatului - Saua Laptelui - Puzdrele - La Birt si apoi fiecare la casa lui.

Foto 1. Cascada Cailor

Prima zi si anume sambata a inceput cu o trezire dis de dimineata, la ora 5 deoarece trebuia sa ajung in Salva cat de repede pentru a nu sta colegii dupa mine. Ei au venit din Cluj si m-au asteptat in Salva de unde impreuna am pornit cu masina lui Shtelica inspre Statiunea Borsa, primul meu contact cu aceasta zona si o parte din traseu.

Ajungem in Statiunea Borsa undeva in jurul orei 9 si ne inscriem pe drumul forestier ce duce inspre Cascada Cailor pe marcajul triunghi albastru, vizibil inca de la intrare. Dupa vre-o 800 de m de la intrarea in traseu lasam masina in curtea unei case unde mai erau parcate si alte masini si incetu cu incetu ne pregatim bagajele.

Pornim fix la ora 10 si ceva de unde am lasat masina si continuam pe drumul forestier pana la Cascada Cailor. Cascada Cailor in aceasta perioada are un debit de apa extraordinar care ii da un aspect de cascada adevarata, acest fenomen se datoreaza in mare parte topirii zapezilor. Pana aici traseul e lejer. De aici si pana in Poiana Stiol incepe adevarata urcare. De asemenea de la Cascada Cailor avem parte si de primele petice grozave de zapada, se vede ca suntem pe fata nordica a Muntilor Rodnei.

Foto 2. urcarea inspre Poiana Stiol

Foto 3. In Poiana Stiol, vedere inspre Vf. Gargalau

Foto 4. Branduse

Din Poiana Stiol pana in Saua Gargalau inaintam pe marcajul banda albastra. Nu ne grabim, stiind ca vom avem timp destul, asa ca la Iezeru Bistritei sub Vf. Gargalau locul de unde izvoraste Bistrita Aurie facem un popas mai serios unde ne punem sa mancam. Langa lac gasim doua corturi dar nici vorba de vre-un montaniard.

Foto 5. Iezeru Bistritei

Foto 6. in Saua Gargalau inspre Vf. Galatiului, Laptelui etc

Foto 7. Vf. Gargalau

De la Iezeru Bistritei si pana in Saua Gargalau peticile de zapada acopera mai toata zona si pe tot parcursul drumului cel mai mult am inaintat pe zapada.

In Saua Gargalau hotaram sa nu mai caram bagajele pana pe varf si asa erau destul de grele si cautam un loc unde sa le ferin de posibila privire a unor curiosi. Mult mai usori pana pe Vf. Gargalau ne jucam desi suntem obligati sa urcam mult mai in dreapta fata de marcajul de creasta din cauza zapezii. Eram nevoiti, daca urmam marcajul sa traversam o fata plina de zapada si fara macar bete la noi nu am riscat.

Ajungem pe Vf. Gargalau de unde vedem tot ce este de vazut in Rodnei si nu numai. Facem o pauza mult mai lunga decat ne-am fi dorit, am profitat oarecum de noi. De pe Gargalau hotaram sa nu mai coboram pe unde am urcat. Asadar ne inscriem pe piciorul stang al Gargalaului care urma sa ne duca tot la Iezeru Bistritei. De aici nu am avut incotro si am urmat acelasi traseu, unde ne-am intalnit cu doi polonezi care cautau un loc de campare si pe care i-am indrumat inspre lac, pana in Saua Gargalau.

Foto 8. Inspre Ineu

Foto 9. Iezeru Bistritei vedere de pe Vf. Gargalau

Foto 10. pe Vf. Gargalau

Foto 11. Poze de grup

Foto 12. coborarea de pe Gargalau

Foto 13. cateva peisaje

Montam cortul, punem de "mamaliga" si bineinteles ca asteptam apusul. A fost sa fie si acesta si cum a fost puteti admira in cele 4 fotografii de jos.

Noaptea vine destul de friguroasa dar nu foarte foarte friguroasa asa ca somnul de noapte este unul calduros, bineinteles in sacii de dormit si vre-o cateva haine pe noi. Noapte buna!

Foto 14. Apus in Rodnei

Foto 15. Locul de campare

Buna dimineata! Ne trezim nu foarte de dimineata si cum soarele brazda cerul eu si cu Shtelica iesim afara cu sacii de dormit unde mai zabovim vre-o ora. Am stabilit sa plecam in traseu la ora 10. Zis si facut si iata-ne ca ne pornim la 10 inspre Vf. Galatului (2048 m). Pe alocuri soarele se ascundea pe dupa nori, vantul in creasta batea, cornise, foarte faina senzatia. Zabovim cat zabovim pe Galatului dupa care ne continuam traseul pana in Saua Laptelui unde cautam un loc pe unde sa coboram inspre Puzdrele. Panta nu foarte mare insa plina cu zapada, gasim totusi un loc sigur si fara frica ne continuam cu grija traseul pe nemarcate pana la ruinele fostei cabane Puzdrele.

Foto 16. de dimineata

Foto 17. cornise inspre Galatului

Foto 18. pe Vf. Galatului

Foto 19. inca pe banda rosie

Foto 20. din Puzdrele inspre saua Laptelui

De aici avem doua posibile trasee, unul care ne coboara mai in vale de unde am lasat masina si celalalt in Staiunea Borsa.

Daca la inceput ne-am hotarat sa urmam marcajul bulina albastra care urma sa ne scoata in Statiunea Borsa din pacate din cauza lipsei marcajului ne-am inscris pe triunghi albastru care coboara prin padure si care urmeaza in continuare cursul paraului Izvoru Negoiescu pana in zona La Birt, aflata la 6 km de statiunea Borsa.

Daca cumva ajungeti in zona va spun de pe acuma ca cel putin marcajul triunghi albastru lipseste cu desavarsire, este foarte vechi si circa 20% din traseu este aproape impracticabil. De asemenea trebuie traversata apa din cate imi aduc aminte de doua ori. Traseul insa este unul foarte fain in ciuda celor spuse mai sus. Ai parte de o adevarata aventura si plus de asta faptul ca urmeaza cursul paraului il face si mai deosebit, mai ales cand paraul are debit. Noua ne-a placut. Celalalt marcaj habar nu am cum este dar nu cred ca este mai bun ca acesta mai ales ca traverseaza in mare parte zona de padure.

Ajunsi la Birt, Shtelica pleaca cu un bus dupa masina iar noi foarte cuminti il asteptam. Urmam acelasi drum inspre casa dar pe mine ma lasa in Nasaud. Aici de altfel am si mancat o ciorba de burta si am savurat o bericica, cei care au putut.:)) Despartirea a fost cea mai grea, cu plansete multe:)) dar asta este, muntele ne va astepta tot acolo, noi de asemenea ne vom revedea tot acolo.

Sa ne vedem cu bine dragilor si multumesc de atmosfera de sus, atmosfera traita si simtita!

Sper ca v-a placut!