RaportDeTură: Hoinari prin Calimani! (27 aprilie 2014)

Traseul urmat: D.F Colbu - Poiana Dalbidan - Muntele Viisorul - Vf. Stracior (1963 m alt.) - Vf. Bistricior (1990 m alt.) - Vf. Piatra Turtugau (1907 m alt.) - Poiana Gura Plaiului - Picioru Colbu - D.F Colbu

Au raspuns prezent urmatorii: Ioana Popandron, Cristian Pop, Marcel Balan, Tica Moisan, Romi, Corneliu Moldovan, Alex Orban, Iulia Pardau, Laura Lungu, Bogdan Popandron, Ana Forfota si subsemnatul.

Nici nu stiu cum sa incep aceasta poveste, am in gand inca primii pasi, primele raze de soare, mirosul de brad, ciripitul pasarilor si nu in ultimul rand bucuria de pe fetele celor 11, cei cu care am Hoinarit prin Calimani.

Povestea aceasta incepe cu cateva zile inainte, incepe cu o idee si nu se termina niciodata. Povestea aceasta va ramane mereu povestea unora.

Foto 1. Startul

Foto 2. admirand brandusele

Duminica dimineata la ora 08:30, din Prundu Bargaului am pornit la 07:00 unde i-am asteptat pe cei din Cluj care au facut efortul de a se trezi la ore mult mai matinale, inca netreziti bine dar cu bateriile pline ne inscriem pe drumul forestier Colbu ce urca din satul Colibita cu masinile pana la casele fostei mine.

Debarcam si dupa cateva secunde de gandire ma hotarasc brusc sa o iau pe un traseu ce il facusem doar de jumatate acum mai bine de doi ani.

Asadar de unde lasam masinile urmam marcajul triunghi rosu aproximativ doi km, inca suntem pe acelasi drum de la plecare din Mita , pana la prima curba mai serioasa. Aici identificam un drum in stanga ce duce in Poiana Prislop, drumul forestier Colbu ce face usor dreapta si marcajul nostru care intra in padure intr-o urcare serioasa. Atentie la marcaj sa nu il pierdeti din vedere, exista riscul sa va invartiti minute bune pana sa il gasiti din nou.

Inaintam cu spor, frigul de dimineata inca il mai simtim si cum dam de putin soare cum sarim ca broastele in lac. Timp este destul chiar daca suntem 12 si ritmul nu este cel mai bun. O alta varianta de urcare era prin Poiana Prislop, dar atentie traseul nu este marcat, traseu mult mai usor decat cel urmat de noi.

Traversam o zona cu stanci, iesim deasupra lor unde luam 5 minute de pauza timp in care ne delectam cu primele panorame. O prima lectie de geografie are loc, lumea e incantata atat de privelisti cat si de traseu. Prima pauza de masa mai serioasa o luam in Poiana Dalbidan la care ajungem in aproximativ 20 de minute.

Branduse peste tot, vremea tine cu noi, soarele isi arata dintii, vantul isi ridica bratele, padurea se dezmorteste si nu in ultimul rand noi ne incarcam inimile.

Foto 3. odihna in Poiana Dalbidanu

Foto 4. banda rosie, branduse si voie buna

Foto 5. trio-ul celebru din Parcul National Muntii Rodnei

Foto 6. 12 Apostoli dintr-un alt unghi

Din Poiana Dalbidan intram din nou in padure pe un drumeag inzapezit insotiti fiind de labele unui urs in toata firea. Ocolim Muntele Viisorul pe curba de nivel si iata-ne intr-un sfarsit sub primul varf al zilei, Vf. Stracior (1963 m alt.). Alegem sa urcam pe un petec de zapada pe langa jnepenis. Zapada este tasata foarte bine si aprope inghetata, doar razele soarelui ce a mai muiat-o putin cat sa ne faca nou accesul mai in siguranta. Atingem Vf. Stracior, urmeaza Vf. Bistricior cu ai sai 1990 m alt. premiera pentru cei mai multi din trupa. Aici luam decizia finala de a urca si pe Vf. Piatra lui Turtugau (1907 m alt.) daca tot am ajuns asa repede.

Vremea este superba, asa a fost toata ziua, cineva acolo sus a tinut cu noi, tocmai de aceea facem si cercul pupaturilor chiar daca nu suntem echilibrati ca si sex. Pana la urma ne-am descurcat si uite asa amintirile noastre devin si mai frumoase, lasam cateva ganduri si in carnetel si purtati de vant ne miscam incetu inspre Vf. Piatra lui Turtugau, ultimul asalt inainte de final. Copiii fiind padurim cutreieram,copiii fiind de toate ne bucuram, copiii fiind..

copiii fiind, gasim un petic de zapada de care ne bucuram la maxim. Care mai de care isi cauta cea mai buna modalitate de distractie fara insa a ne pune viata in pericol. Din saua Turtugau si pana pe varf totul este nou chiar si pentru mine. Cu cat ma apropiam mai mult de obiectiv cu atata ma acaparau si nostalgiile. Totul a fost asa frumos, totul a fost tihna. Acest varf mi-a ramas inca intiparit in minte, poate si pentru faptul ca a fost nou dar eu cred ca si peisajul mirific a pus stapanire sufletului meu. Iti multumesc Doamne pentru tot!

Foto 7. cu pasi marunti dar siguri

Foto 8. urcam pe cele mai inalte culmi

Foto 9. Banda Rosie inspre Bistricioru unde...

Foto 10. ...ne facem poza de grup

Foto 11. tura dedicata celei care este Ioana Popandron unul din oamenii de suflet cu care imi face placere sa hoinaresc pe munti.

Foto 12. Lacul Colibita

Foto 13. Pietrosul Calimani, Negoiul Unguresc si Retitis

De pe Piatra lui Turtugau alegem sa coboram pe o vale, care chiar daca este cu zapada nu exista nici un pericol de avalansa zapada fiind tasata. Coboram cu grija ca nu cumva sa alunecam pe zapada ca dusi suntem chiar daca este moale si ne afundam. Nu riscam nimic si cu ceva emotii reusim sa ajungem la marcajul triunghi albastru ce urca de unde am lasat masinile pe traseul clasic. Suntem foarte aproape de final, un final fericit, un final plin, de aceea profitam de razele frumoase ale soarelui care nu ne-au parasit nici o clipa pe toata durata turei. Suntem bucurosi si sunt bucuros ca totul a iesit bine si uite ca, cu sufletele impacate ajungem la locul de unde am pornit, ajungem exact cum am planificat. A fost o zi foarte faina din toate punctele de vedere.

Dupa ce mai stam cateva minute bune de povesti ne dam punct de intalnire in satul Colibita de unde trupa din Cluj (Alex Orban, Iulia Pardau si Laura Lungu) isi recupereaza masina si unde hotaram sa stam la un pahar de vorba la Arinis. Cativa insa au alta treaba si ne luam ramas bun. Ceilalti ne delectam cu una alta si facem despartirea una si mai frumoasa, facem despartirea cu gand de revedere.

Va multumesc pentru aceasta minunata zi in care am avut ocazia sa cunosc alti si alti oameni cu care in viitor voi mai avea ocazia sa fac munte.