.
..si a fost sa
fie si Rarau pe bicicleta. Evenimentul creat pe pagina de facebook a celor de
la Romania pe bicicleta mi-a
starnit interesul si luni fiind zi libera am dat join, bineinteles mai intai
intreband daca pot participa. Am primit acceptul asa ca tot ce mai trebuia sa
fac era sa astept ziua de luni.
Din Bistrita au
pornit la ora 7 si un pic, pe mine m-au pescuit din Prundu Bargaului. Pe multi
dintre cei prezenti nu ii cunosteam decat din activitatile postate fie pe
pagina personala de facebook (cei cu care eram prieten), fie de pe pagina
Romania pe bicicleta pe care o urmaresc. Unele emotii existau dar am scapat
repede de ele de la prima pedala.
Ajunsi cu bine in
Campulung Moldovenesc dupa 125 de km, lasam masinile in parcarea restaurantului
La Popasul Baciului unde vom manca si la sfarsitul turei. Pentru inceput ne
facem incalzirea pe asfalt. Dupa aproximativ doi kilometri facem stanga si
continuam pe drumul ce duce inspre Manastirea Sihastria Rarau, Izvorul Alb. Cu
un search pe google aflu ca de fapt drumul pe care ne-am inscris oficial este
strada si ca manastirea are numarul de casa 160. Interesant.
La Popasul Baciului
Valea Izvorul Alb
Drumul
traverseaza de cateva ori valea pana la manastire. Pentru cei care vreti sa
parcurgeti acest traseu per pedes puteti urca pana la Manastire cu masina. Traseul
este marcat cu bulina rosie; de fapt, intreg drumul care se intersecteaza in partea
de sus cu Transraraul are acest marcaj. La manastire facem prima regrupare.
Sunt 14 km de urcare solicitanta pentru picioare, asa ca din cand in cand
fiecare isi mai trage sufletul pe unde poate. Pana la manastire nu este apa
decat direct din vale. De la manastire dupa aproximativ o ora pe partea dreapta
a drumului este un izvor. Aici opresc si eu si imi umplu bidonul.
Soarele isi cam
face de cap asa ca nu zabovesc prea mult ca altfel risc sa tremur. Pana
sa iesim in golul alpin, in zona cabanei Salvamont, am fost feriti de soare. E o placere ca aproape toata urcarea sa
fie la umbra batranilor copaci. Odata iesiti in golul alpin, cand aveam si noi
mai multa nevoie de soare, uite ca isi arata dintii. La cabana Salvamont este
loc de odihna si regrupare. Pentru cei care ajung primii e cam greu sa rabde
frigul, dar macar ne odihnim mult mai mult. Soare,
unde Dumnezeu esti? Arata-ti razele ca sa imprastii norii amenintatori care se
aduna... Speram sa nu ne prinda vreo ploita tocmai in creasta ca tare bine
nu e.
La Salvamont
suntem serviti cu cate o cana de ceai care ne prinde foarte bine. Ma tot misc ca
sa nu inghet. Cam frig dar macar bine ca nu s-a pus si pe ploaie.
Pietrele Doamnei
De la cabana si
pana pe Rarau in 15 minute am si ajuns, insa singur deoarece colegii au luat-o
pe drumul ce taie varful prin dreapta si merge inspre Popii Raraului, urmatorul
obiectiv al turei.De pe varf Ii zaresc asa ca la vale sa ii ajung. Drumul taie
culmea si te scoate undeva sub stancile denumite simplu Popii Raraului. Suntem
in creasta insa traseul variaza. Oricum nu mai avem tare mult si vom incepe cu
adevarat numai sa coboram pana la satul Slatioara.
Imediat ce trecem
de stanci continuam pe culme intr-o usoara coborare pana in saua Ciobanilor de
unde mai urcam aproximativ 300 de metri inainte de a parasi culmea in stanga.
Continuam aproape de liziera padurii pana dam de drumul ce se pierde prin
padure si care se pare e cel cautat. De aici incepe cu adevarat coborarea, insa
inainte luam o pauza binemeritata.
poza de varf
Coborarea destul
de solicitanta pe anumite portiuni nu ne pune probleme. Din pacate multitudinea
de drumuri din padure si faptul ca pe coborare poti gresi foarte usor, desparte
oarecum grupul in trei. Fiecare grup cu coborarea lui insa ne intalnim cu bine foarte
aproape de iesirea din padure, culmea drumurile intalnindu-se oarecum in acelasi
loc.
Popii Raraului
Obiectivul
urmator era satul Slatioara. Odata ajunsi in Slatioara avem doua
variante. Fie sa urmam asfaltul pana
in Campulung peste pasul Prihodiste, fie sa urmam marcajul cruce albastra. Asadar
urmam marcajul si facem stanga la prima intersectie intalnita. Drumul asfaltat merge pe
langa apa pana la ultimele case.
De aici intram pe un drum forestier care ne
scoate drept in culme, nu inainte de a trece peste un paraias si a urca abrupt cu bitele in spate vreo 500-700 de m. Aici marea dilema. Pe unde o luam? Fie continuam pe
marcaj, fie pe un drumeag in dreapta care insa e nemarcat. O luam pe acesta cu
speranta ca ne va scoate bine. Coboara destul de abrupt insa spre norocul
nostru la iesirea din padure zarim valea si implicit drumul. Suntem salvati,
imi zic eu in minte:)). Totul era sub control, aveam alaturi niste
profesionisti. Valea pe care eram poarta denumirea de Valea Caselor si ne-a
scos mult mai in aval fata de drumul pe care am intrat initial in tura. Pana la
urma asa si trebuia sa se intample.
Inca un pic si coboram
pe ulitele satului Slatioara
A fost o tura pe
cinste cu oameni pasionati de ceea ce fac si nu in ultimul rand bine antrenati pentru astfel
de ture.
Traseul in marea
lui parte il gasiti la urmatorul link http://www.romaniapebicicleta.ro/#Rarău/112
Sa ne auzim cu
bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu