Făgăraşii mai altfel (14-21 august 2014)

Foto 1. casutele noastre dragi:)

Text:  Calin Musteata

          Adrian Hogiu

          Cristian Pop

Foto: Calin Musteata la un click aici

Text:  Calin Musteata

Care dintre cei ce iubesc muntele nu şi-ar dorii să petreacă câteva nopţi în cort pe munţii Făgăraş şi să colinde pe cărări de munte ca să mai uite de tot ce oferă „civilizaţia”? Dar de aici până la a sta 7 zile şi 7 nopţi numai pe munte fără nicio legătură cu „binefacerile oraşului” e cam mult. Teoretic e simplu în practică, însă apar unele mici probleme: ce îţi pui de mâncare ca să nu se altereze, cum te descurci cu igiena proprie, cine şi cum îţi duce tot ce foloseşti tu până sus pe munte şi multe altele.

„Făgaraşii mai altfel” este o chestiune extraordinară care a venit pentru mine ca o provocare. Iniţial am privit-o ca pe ceva îndepărtat şi nerealizabil. Asta pentru că nu pot să mă laud că am o experienţă foarte bogată în ceea ce este mersul şi „locuitul” pe munte. De fapt „Făgaraşii mai altfel” presupune să trăieşti pe munte 7 zile cu ce ţi-ai adus de acasă. E posibil, dar cu condiţia să îţi planifici cu atenţie fiecare detaliu în parte. Dinu Mititean, o legendă vie a munţilor noştri, cel care organizează de ceva timp această acţiune, împreună cu Marlene Mititean, soţia dânsului, ne-a demonstrat acest lucru şi încă o face cu toţi cei 75 de ani pe care nu îi prea arată.

Ce mai atâta poveste, prin primăvară Adi m-a întrebat dacă „mă bag” la „Făgaraşii mai altfel”. „Nu cred că pot, îmi lipsesc multe din echipament şi nu am experienţă”, „Hai că le-om drege noi cumva” şi „hai” a fost. L-a contactat pe Dinu Mititean în calitate de organizator, să vedem dacă ne acceptă. Am primit undă verde şi am început pregătirile. 

Foto 2. in imparatia Muntilor Fagaras

Joi 14 august 2014.

Joi 14 august pe la ora 12 din zi am plecat de acasă eu, Adi şi Cristi, pe Dragoş nu l-am luat cu noi din mai multe motive. Am ales să mergem pe la Târgu Mureş, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Porumbacu de Sus. Nu am ales varianta pe la Cluj fiindcă am fi făcut un ocol şi nu era necesar. Cei care veneau din Cluj s-au programat pe maşini şi totul era în regulă. S-a stabilit să ajungă toţi participanţii la tură până vineri dimineaţa la Cabana Negoiu (1546 m). Pe drum pentru că aveam timp am făcut o mică oprire prin Sighişoara unde am vizitat vechea cetate, şi o clasa de elevi de prin anul 1619, unde am făcut pe ghizii şi ne-am etalat cunoştinţele de istorie, geografie, conversaţie în limba engleză în faţa a două australience care vizitau acelaşi areal.   

Ajungem pe drumul forestier ce pleacă din Porumbacul de Sus şi mergem pe marcajul triunghi albastru până unde se termină drumul şi unde abandonăm maşina. Ne înhămăm la rucsaci, al meu avea undeva la 25 – 26 kg, ne punem frontalele în funcţiune şi pornim spre cabana Negoiu. Chiar înainte de a porni mai apar două maşini de la Cluj, dar până au parcat şi şi-au luat cele necesare a mai durat ceva timp, iar ora destul de târzie ne determină să pornim urmând ca şi cei sosiţi în urma noastră să ne ajungă. Urcuşul durează cam două ore prin pădure pe o vreme extraordinar de plăcută, mijloc de august, ora 10 seara, timp superb doar rucsacul din spate cam făcea nazuri şi cu fiecare metru parcă îşi adăuga ceva la greutate. Triunghiul albastru, ghid fidel, ne scoate în cele din urmă în poieniţa din spatele cabanei. Era şi timpul că rucsacul ajunsese undeva pe la 75 de kg. Căutăm loc de cort, încropim o cină rapidă şi ora unu din noapte ne găseşte pe toţi trei în sacii de dormit, nu credeam că încap în cortuleţul meu trei oameni, mai greu încap, sau cum eram obosiţi nici nu mai conta, încăpeau şi mai mulţi. De afară răzbat prin prelata cortului frânturi de conversaţie a celor care au ajuns după noi şi care încercau să-şi amplaseze cortul cât mai convenabil pentru a se putea odihni.

 Foto 3. printre bolovani

Foto 4. pana aici ne-a fost

Vineri 15 august 2014.

Dimineaţa pe la ora 7 ne trezim. Afară corturile s-au înmulţit. Pregătim ceva de-ale gurii, şi începem să adunăm. Dinu Mititean trece şi ne salută, încearcă să vadă cam care ar fi componenţa trupei. Încet ies de prin corturi ca ciupercile după ploaie pe rând, caut cu privirea să identific feţe cunoscute. Adi, care cunoaşte mult mai mulţi „car-işti” face un tur să salute pe cei cu care ne-om duce traiul o săptămână pe munte. La ora opt trupa se pune în mişcare, din păcate aşteptând în faţa cabanei, noi nu ştiam că se pleacă de pe locul vechii cabane şi am pierdut grosul trupei dar asta nu e problemă pentru că încă mai sunt de adunat corturi şi în urmă rămân dintre ai noştri care vor venii pe marcajul cruce roşie aşa cum s-a stabilit. Au reuşit să se adune mulţi iubitori ai muntelui, uni car-isti, alţi nu, dar ce mai contează: Dinu şi Marlene Mititean, Radu Terec, Ana-Maria, Geta Oltean, Rareş Pop, Alexandra Dumitrică, Anca Brişan, Andrei Bica, Alexandru Orban, Cristi Pop, Adrian Hogiu, Andreea Peter, Lucian Moisuc, Ioana Sârbu, Adi Boer, Alina Cârja, Eugen Popovici, Răzvan Samoilă, Matyas, Adrian Boloveschi, Călin Musteaţă, Dragoş Roncu, Zoran Pavai,  Uni au fost cu noi de la începutul perioadei dar au plecat duminică, alti au venit mai târziu.

Locul unde urma să campăm pentru următoarele patru zile se afla la patru ore distanţă, dar fiindcă aveam o zi întreagă la dispoziţie nu ne grăbeam şi ritmul de mers era unul foarte lejer. Astfel că în scurt timp ne-am alipit trupei şi rând pe rând toţi cei care făceam parte din tură au întregit grupul nostru care era destul de numeros. Traseul nostru străbate valea Sărăţii spre Strunga Ciobanului (2308 m). Depăşim Cascada Sărăţii şi începem urcuşul pe grohotişuri înspre Strunga Ciobanului. Marcajul cruce roşie ne conduce şerpuind către muchia din faţa noastră. Un cioban însoţit de oiţele ce caută liniştite petece de iarbă printre pietre ne răspunde la salut şi îşi vede de ale lui. Câinii, tovarăşi nedespărţiţi ai acestor „oameni liberi”, stau întinşi pe pietre, la soare şi nici nu ne bagă în seamă. Ne oprim şi noi ca sa ne mai tragem sufletul, să luăm o gustărică dacă tot suntem ajunşi pe Piatra Prânzului (2120 m), şi să ne refacem rezerva de apă. Pornim mai departe spre strungă, în stânga noastră se lăfăie plictisită Muchia Tunsului cu cele cinci vârfuri ale sale, da las că-i venim noi de hac mâine, iar în dreapta creşte Vârful Negoiul (2535 m), dar pe care, din păcate, nu îl putem vedea din locul în care suntem noi. Trecem prin Strunga Ciobanului şi dincolo se deschide o alta lume. Valea Laitei apare în faţa noastră oferindu-ne tot ce poate. Lespezi-Călţun, Portiţa Călţunului, Lăiţel, Laita, Culmea Văroasă, Culmea Doamnei, în depărtare vf. Vânătoarea lui Buteanu sunt numai câteva imagini dintre cele pe care le poţi vedea de aici.

Ne continuăm traseul coborând din strungă şi cărarea încalecă rând pe rând grohotişuri alcătuite din blocuri de zeci, sute de tone de piatră. Locul unde campăm este tot mai aproape, nu chiar în potecă dar lângă un izvor şi oarecum ferit de curenţi de aer. Deasupra noastră Vârful dintre Strungi, cu Strunga Dracului şi Strunga Doamnei aşteaptă să ne aşezam tabăra lucru pe care îl facem mulţumiţi că am ajuns „acasă”. Ne instalăm corturile care pe unde poate şi pregătim o masa binemeritată. Seara se apropie, dar cum încă mai este lumină uni dintre noi se hotărăsc să urce pe Negoiu. Pornim înarmaţi doar cu aparat foto. Suntem vreo 11, şi o luăm la picior hotărâţi să ne bucurăm pe vârf de ultimele raze de soare. Odată ajunşi în Strunga Doamnei nori groşi urcă din vale şi ne dăm seama că nu are rost să mai urcăm. Ne întoarcem oarecum dezamăgiţi. Aproape de corturi soarele iese din nou dintre nori şi mare parte a grupului hotărăşte să se întoarcă. Câţiva ne desprindem şi venim la corturi. E târziu şi oricum aceste trasee le vom aborda zilele următoare. Seara trece repede cu pregătiri pentru ziua următoare, mai o poveste şi seara se lasă peste satul nostru din Făgăraş. Ceaţă groasă coboară odată cu seara. Într-un târziu vedem licăriri de lanternă şi aprindem frontale ca să-i ajutăm pe cei plecaţi sus să ajungă în tabără. Ne retragem la corturi şi somnul ne cuprinde pe rând pe fiecare.

 Foto 5. deasupra norilor

Foto 6. o parte din colegi

Sâmbătă 16 august 2014.

La ora 6 ne trezim şi luăm o scurtă gustare. După programul de dimineaţă suntem echipaţi de drum astfel că pe la ora 7 ne deplasăm spre Muchia Tunsului, muchie pe care intenţionăm să o parcurgem de la Strunga Ciobanului până la limita pădurii, coborâm în valea Laitei şi urcăm pe vale până la corturi. Traseul este nemarcat cam 9 – 10 ore de mers dar noi îl vom parcurge în 12 ore cu pauze pentru fotografii.

La 8 şi jumătate suntem sus pe muchie unde admirăm minunăţia de mare de nori ce se întinde la picioare, îi spun eu mare de nori că de fapt este un ocean de nori. Urcăm şi ne minunăm de ceea ce îţi poate oferi natura. Bineînţeles că aparatele foto lucrează la maximum şi captează tot felul, după priceperea fiecăruia. Aşa cum spuneam Muchia Tunsului sau a Sărăţii este superbă şi nu foarte tehnică. Are cinci vârfuri, noi am luat la picior doar patru dintre ele: vf. Steghiilor 2378 m, vf. Buruianul Mare 2331 m, vf. Buruianul Mic 2306 m, vf. Fierăstrăul 2228 m. Pe ultimul facem şi noi o momâie ca să fie un semn al trecerii noastre pe acolo. O luăm spre Furca Tunsului 1993 m unde ne servim prânzul, dar pauza este scurtă din cauza unei scurte ropote de ploaie. Pornim spre liziera pădurii dar jnepenişul ne cam dă planurile peste cap. Spre norocul nostru găsim o potecă pe a cărei existenţă o bănuia şi dl. Dinu. Poteca a fost accentuată şi de un concurs enduro care a avut loc cu ceva timp înainte. Ţinem poteca până într-un luminiş din pădure aproape de marginea pădurii, unde căutăm o altă potecă ce vine de la o fostă stână şi merge spre valea Laitei în amonte, pe curba de nivel, Mergem astfel prin pădure câţiva km şi ajungem în vale care este secată. Putem merge pe firul văii în amonte printre pietre şi resturi de copaci destul de mult. După o porţiune vale se îngustează, apar săritori care ne obligă să părăsim albia şi să ne continuăm traseul pe lângă albia râului prin iarba udă. Nu prea ne convine căci bocancii încep să ia apă cu tot Gore Tex-ul lor. Ajungem în final sub platoul pe care sunt instalate corturile dar de sus coboară o ceaţă groasă care ne strică planurile. Panta pe care trebuie să urcăm este cam abruptă şi se poate foarte uşor devia de pe direcţia spre locul de campare. Din fericire tehnica modernă ne ajută să ajungem cu bine „acasă”. GPS-urile colegilor ne ghidează cu precizie spre corturi şi după un traseu de 18 km parcurşi în 12 ore suntem în tabără. Mai dificil a părut ultima parte deoarece a fost puţină ascensiune, ploaie, ceaţă, dar toată lumea s-a destins la glumele pe care Lucian le strecura printre pietrele ce ne ieşeau în cale. Ajunşi în tabără fiecare se retrage la cort şă-şi schimbe hainele ude şi să pregătească ceva de-ale gurii. Seara ne aduce o vreme mohorâtă ceea ce ne face să credem că şi a doua zi va fi tot aşa. Vom vedea.    

 Foto 7. muchii, creste, vise Fagarasane

 Foto 8. pe valea Laita

Foto 9. Duminica noi ne-o petrecem pe Negoiu

Text: Adrian Hogiu

Duminica 17 august 2014

Desi speram ca peste noapte vremea se va imbunatatii, dimineata nimic nou. Ploaia cadea anost peste prelatele corturile si asa pline de apa, ceata deasa parca se juca cu noi si ale noastre ganduri.

Inainte sa plecam de acasa, in planul Domnului Dinu era trecuta si o zi de pauza, bineinteles pe vreme rea si uite asa involuntar duminica este ziua cand unii se odihnesc, iar o parte din colegi, 11 la numar, pleaca inspre case insotiti fiind de Marlene, sotia Domnului Dinu. Pentru cei veniti doar pana duminica vremea le-a incurcat planul, care initial era: Strunga Doamnei-Varful Negoiu-Custura Saratii-Varful Serbota-Culmea Serbota-Cabana Negoiu si la masini, asa ca undeva pe la ora 09:00 pe o vreme posomorata isi iau ramas bun si ne ureaza vreme mult mai buna urmand sa coboare prin Strunga Ciobanului-Valea Saratii-Cabana Negoiu, exact traseul pe care l-am facut vineri.

Pe o asa vreme nu prea ai solutii la indemana decat sa stai si sa astepti soarele care undeva acolo sus radea de noi, dar nici noi nu ne dam batuti si rabdatori fiind iata ca suntem rasplatiti. Cu chiu cu vai undeva pe la ora 15:00 ceata se risipeste, Negoiu se arata falnic de dupa nori, incetu cu incetu se cam ridica ceata, doar pe vai ce mai ramane ici acolo cate un pic. Un mesaj primit de la Razvan Samoila si Adrian Boloveschi, cei doi vor urca luni dinspre Balea si ne vor insotii in urmatoarele zile,  despre starea vremii in urmatoarele zile ne da putere sa ne revenim din „anxietate” si dupa cateva ore bune de stat in cort hotaram sa mergem pana pe Varful Negoiu. Lansam invitatia la care raspund urmatorii: Anca Brisan, Cristian Pop, Calin Musteata, Geta Oltean, Andrei Bica si subsemnatul. Zis si facut, asadar la ora 16 si un pic o luam incetu inspre Vf. Negoiu 2536 m prin Strunga Doamnei desi ne tot batea capul sa facem si Strunga Dracului desi acest traseu spre Vf. Negoiu oficial este inchis, dar am promis inca de la start Domnului Dinu ca o sa avem grija pe unde mergem. Alegem varianta sigura, Vf. Negoiu era tinta, Vf. Negoiu care nu ne asteapta cu vreme buna asa cum a promis. Nu-i nimic o sa mai urcam inca odata marti cand ne vom muta cu rucsacii mari inspre Varful Scara prin Custura Saratii.

Si uite asa duminica dupa ce jumatate de zi am stat in cort si jumatate ne-am plimbat cucerind pentru mine primul varf de peste 2500 de m, noapte se lasa iar peste ale noastre gene si incetu cu incetu linistea serii se lasa si peste Fagarasi. Noapte buna.

 Foto 10. Lacul si refugiul Caltun vazute dinspre Portita Caltunului

Foto 11. tinerete fara batranete

Luni 18 august 2014

Dis-de-dimineata simtim mirosul soarelui, cafeaua o lasam pe mai tarziu, este prea frumoasa aceasta dimineata ca sa nu ai chef de duca. Nu ne vine sa credem ca dupa o duminica asa mohorata inepem saptamana cum nu se poate mai bine, cu vreme buna. Planul era facut, Domnul Dinu inca de cu o seara inainte ne-a comunicat ca la ora 07:00 vom pleca inspre Balea. Zis si facut, 13 oameni cati am mai ramas inchidem fain frumos „obloanele” la corturi si cu pasi marunti pornim voiosi in tura.

Paraiasele ce curg peste, pe sub si printre bolovanii Fagarasului se aud ca niste adevarate rauri, calcam pe iarba inca uda, pe bolovani, printre umbrele inca amortite, insa urcusul nu tare domol pe care l-am facut de atatea ori ne dezmorteste si dupa cateva minute de la pornire cand soarele incepe cu adevarat sa ne incalzeasca scapam de hainele in plus. Privim inspre Portita Caltunului 2194 m, acolo soarele parca straluceste ceva mai tare, insa odata ce ajungem acolo si ochii nostrii isi scalda privirea inspre Lacul Caltun ne dam seama ca intradevar soarele se bucura si el de frumusetea acestui lac. Domnul Dinu ne arata Foarfeca lui Fischer, un bloc de pietre care seamana perfect cu o foarfeca si care este pe creasta ingusta dintre Vf. Caltun 2508 m si Strunga Doamnei, „este posibil sa ajungem pe acolo cat mai stam prin Fagaras?”…ma intreb eu, si intre timp ce mai povestim noi una alta apare si o capra neagra care vazand atata lume incearca sa isi caute linistea si iarba cea mai buna de pascut, dar fotografii nu ii dau pace si incearca sa o pozeze din mai multe unghiuri. Lasam totusi capra sa isi faca siesta si coboram pe banda rosie inspre lac, aici ceva zarva, cateva corturi, la refugiu Caltun cativa turisti unii treziti, alti mai putin insa nu ii bagam in seama si ne continuam traseul. Urmeaza o portiune intr-o usoara urcare, urcare ceva mai accidentata insa pe anumite portiuni are lanturi de care sa te tii deoarece sunt zone in care in dreapta sau stanga ta depinde de sensul de mers sunt niste prapastioare nu tare dragalase, unde in 2013 o turista a murit, suntem informati de Domnul Dinu. Urcarea te scoate pe culme si de aici si pana pe Vf. Laitel 2390 m urmeaza o urcare serioasa care insa reusim sa o dibuim si uite asa incetu pe treaba buna cucerim varful si ne lasam si noi cuceriti de privelisti. Vf. Lespezi 2522 m si Vf. Caltun 2508 se oglindesc in Lacul Caltun, inspre Vf. Negoiu este inca soare, vedem si locul unde am capat, Balea este tot mai aproape insa varfurile de dupa mult prea departate si abia ce zarim inspre Vistea-Moldoveanu, dar lasam visele deoparte. Suntem pe un varf si ne bucuram de linistea diminetii, suntem in Fagaras si ne bucuram de frumoasele privelisti.

Tintim cel de-al doilea obiectiv, Vf. Laita 2397 m care desi este mai inalt cu 7 m decat Vf. Laitel din pacate nu se afla pe creasta principala si dupa ce coborarea ne solicita putin genunchii, bine ca avem betele la noi si oricum in Fagaras fara bete ar fi ceva mai greu, suntem nevoiti sa parasim marcajul. Urcam panta inierbata din stanga noastra in diagonala pana in culme si dupa ce traversam cateva varfulete ajungem si pe Vf. Laita 2397 m care nu are nici macar o momaie dapo-i de cruce sau alt semn ce sa mai vorbim.

De pe Vf. Laita cativa hotarasc sa o ia inainte cu gandul sa coboare la Balea unde sa manance una alta si de ce nu cu bani de Balea sa mai cumpere cele necesare. Domnul Dinu avea in plan sa facem Piscul Balii, un pisc de-a lungul vaii Balea insa cu conditia ca ceata sa nu isi faca aparitia neinvitata. De pe Vf. Laita piscul inca se zarea cate putin insa curentii de aer se jucau cu nordul fagarasilor desi in sud soarele ne incalzea. Domnul Dinu stie mai bine si ne informeaza ca vremea in Fagaras dimineata este superba, insa din pacate spre dupamasa ceata, norii de ploaie incep sa isi faca aparitia si cel mai mult inspre nord.

Lasam povestile si coboram din nou inspre marcaj, ocolim Vf. Paltinu si Vf. Pisica prin Poiana Soarelui aflata chiar intre cele doua varfuri, ceata tot mai deasa ne face sa credem ca planul a cazut si odata ajunsi in Saua Balei 2202 m unde luam si masa de pranz hotaram sa coboram la Balea si noi. Din pacate vremea nu a tinut cu noi, ceata bat-o vina nu vrea sa paraseasca piscul si pe asa vreme nu se merita sa faci acest dute-vino, mult prea periculos si nu te bucuri de peisaj.

Desi stiam ce ne asteapta la Balea, facem totusi acest sacrificiu insa odata ajunsi acolo nu zabovim prea mult si traversam cei 980 de m de tunel. Nu pot sa descriu senzatia traita in acest loc, pentru mine cel care stiu muntele ca o oaza de liniste, aici la Balea din pacate muntele plateste un tribut si noi montaniarzii la fel. Prin tunel a fost o adevarata aventura, urechile noastre simteau din plin decibelii motoarelor care se amplificau cu cat inaintam inspre mijlocul tunelului. Iesit din tunel, simt o durere de cap, o stare ciudata insa imi revin repede. Imediat ce iesim din tunel facem dreapta si aici ii asteptam si pe ceilati colegi care cu burtile pline si alte provizii sosesc intr-un tarziu. Drumul nostru este marcat cu cruce albastra de aici, pe o carare tare faina care ne scoate pentru inceput in Saua Pisicii ca mai apoi genunchii sa ne fie iarasi solicitati de coborarea inspre caldarea Paltinului strabatuta de izvorul Paltinul. Sus,   Domnul Dinu ne-a tinut lectia de geografie, iar eu desi par uneori dezorientat cu harta in fata identific cele spuse de dansul. Este mult trecut de ora 16:00, suntem obositi, nici nu stiu daca picioarele mele le mai controlez eu, gandul insa imi spune sa merg mai departe. Ritmul este scazut, urmeaza o portiune plata si din nou coborare. Ridic privirea si zaresc ceva ce am mai vazut si dimineata, zaresc caldarea unde Lacul Caltun isi strange izvoarele. Oau, nu mai este mult insa ce urmeaza este intradevar mult. Dupa atatea si atatea urcari si coborari ce poti altceva sa mai zici, ne inscriem din nou in urcare, atingem punctul maxim unde Lacul Caltun si-a schimbat parca culoarea, luam o pauza binemeritata noi cei 5 ce am luat-o mult in fata si abordam cu incredere ultima urcare pana in Portita Caltunului, traseu comun cu cel de dimineata. Este ora 18:00, inaintam, sau facut deja 12 ore de cand ne-am trezit, se fac 12 ore de cand am plecat la ora 19:00 cand ajungem intr-un final la corturi. Dupa aprox o ora ajung si ceilati si uite asa incheiem inca o zi in Fagaras, o zi tare faina, mult prea faina ca sa nu ii multumesti Domnului pentru tot. Intr-un tarziu ajung Adrian Boloveschi si Razvan Samoila insotiti de Matyas care a ramas la Balea sa ii astepte intru ajutor. Supa ne incalzeste, printre alte povesti de cu seara. Sacul de dormit este asternut, nu mai zabovim si la somn, maine Fagarasul ne va astepta, maine vom trai frumos din nou….Noapte buna.

 Foto 12. Foarfeca lui Fischer

 Foto 13. pe varful Lespezi

Foto 14. asa cum sta scris.

Marti 19 august 2014

   Este ziua in care ne luam ramas bun de la locul unde timp de 4 zile corturile au ramas nemiscate, unde trupurile noastre obosite s-au odihnit, un loc de care m-am atasat sufleteste. Dar este timpul pentru a cunoaste si alte locuri din Muntii Fagarasi, daca tot suntem aici si lasand la o parte sentimentele la ora 07:00 luam in spate din nou rucsacii mari, nici nu imi dau seama daca este mai usor sau mai greu, oricum nimic nu ne poate impiedica sa ne traim mai departe visul.

Prima oprire o facem in Strunga Doamnei unde lasam rucsacii si ne indreptam spre Foarfeca lui Fischer pe creasta accidentata, cu grija. Ajunge toata lumea cu bine, cateva poze si ne intoarcem pe acelasi traseu, nu prea e timp de zabovit multe alte lucruri frumoase mai avem de vazut si cucerit. Dimineata, soarele straluceste, cativa nori ameninta urmatoarele doua varfuri, Vf. Lespezi (2552 m) si Vf Caltun (2508 m) care dupa ce luni mai toata ziua i-am privit cu atata drag iata ca astazi ii si cucerim. Lasam bagajul mare in cararea ce taie creasta dintre strungi, ne luam apa cu noi si coboram inspre Caldarea Berbecilor. In caldare ne aprovizionam cu apa mai ales ca ne asteapta o urcare care ne va inseta si uite asa fara sa rasuflam prea mult ajungem pe Vf. Lespezi (2552 m), ceata e acolo prezenta, soarele e in alta parte, Vf Caltun (2508 m) ne asteapta insa se lasa greu cucerit,  cu mari emotii pentru mine. O brana tare urata imi da ceva batai de cap, nu sunt catarator si asta s-a vazut.

            Alte doua varfuri de peste 2000 de m cucerite, deja sunt la 3 in numai cateva zile, sunt happy, CV-ul meu arata acum altcumva dar pana una alta un varf este cucerit abia cand ajungi la baza lui. Nu mai stam tare mult si o luam usor la vale pe acelasi traseu, coboram ce coboram dar parca nu coboram noi pe unde trebuie si vocea Domnului Dinu se aude: mai la stanga, urmati firul apei. Facem ce ni se spune, ajungem cu siguranta din nou in caldare si o ultima urcare pana la bagaje, e trecut bine de ora 12 si cum burtile noastre sunt goale ne pregatim rapid una alta. Vremea pare sa se mai imbunatateasca, speram ca Vf. Negoiu sa nu ne astepte din nou cu ceata, luam „casa” in spinare si usor la deal ca mult nu mai este. Bolovanii trosnesc sub talpile bocancilor, Vf. Negoiu e acolo, ne asteapta, il vedem suntem atat de aproape si da suntem pe Vf. Negoiu si da se vede, nu este ceata insa vant cat incape. Ne tragem in poza si dupa ce fiecare incearca sa prinda firicel de semnal ca sa trimita un mesaj de voie buna ne punem din nou la drum fara sa stim, cel putin eu si nu numai, ce ne asteapta. Pai ce sa ne astepte? Custura Saratii cu bagaj mare. Priveam inspre Vf. Serbota (2331 m) din Saua Cleopatrei si ma tot intrebam si intrebam: Cum vom urca pe acest varf? parea imposibil. Ma cuprindeau emotiile vazand un varf tare ascutit si stancos. Dar la drum ca vedem noi la fata locului si plus de asta Domnul Dinu stie pe unde ne duce. Si uite asa imi fac curaj si trec cu bine de prima zona cu lanturi si tot inaintez tinand aproape de Adi Boer, coleg cu mai multa experienta in catarare si Cristi Pop in spatele meu. Sunt prins la mijloc, ma iau dupa Adi, ii mai cer cate un sfat, el la liber unde erau lanturi eu de lanturi. Rucsacul abia incapea printre zonele de stanca inguste, grija cat mai mare ca sa nu ne dezechilibram si sa cadem in vre-o prapastioara. Se poate Adi, inspira expira si nu te uita in vale, nu e cazul. Inaintam fara sa ne dam seama ca suntem mult in fata dar nu mai avem ce face, nu mai avem mult, se vede crucea care ne anunta ca suntem aproape, intre timp creasta se mai domoleste si iata-ne ajunsi. Imi fac cruce si ma arunc pe pamant, am facut-o si pe asta. Intre timp ajung si ceilati, speriati, bucurosi toate starile laolalta. 17:30 este ora care o notam in carnetel. Deja Negoiu e mult in urma, acum avem panorame inspre Vf. Scara, Cetatile Ciortea, Vf. Boia etc. De acum incolo gata cu emotiile, portiunea dintre Vf. Serbota si Vf. Scara este mult mai domoala. Rucsacii ne apasa greu, soarele incepe sa isi piarda din putere, ora 19:00 ne gaseste in Saua Scarii. Dintr-un senin zaresc o fata cunoscuta, pe Marian Pop cu un amic, ce surpriza placuta. Dau o fuga cu Geta pana la refugiu Scara pana ce vin ceilati, ne luam adio de la Marian si cautam un loc de campare. Domnul Dinu ne sugereaza ca ar fi bine sa campan in caldarea Puha si sa evitam zona de creasta din cauza vantului puternic din zona. E tarziu, coboram in caldare si gasim intr-un sfarsit locul de campare. Corturile sunt din noi puse la datorie, mancam ceva si cum mai toata lumea este obosita se baga repede in cort. Ziua cea mai grea a trecut cu bine. Ne asteapta o alta zi, cu alte zone….noapte buna. 

 Foto 15. caldarea Puha

Foto 16. Lacul Avrig 

Foto 17. dupa 6 zile

Text: Cristian Pop

Miercuri 20 august 2014

Am visat, planificat, scormonit mult “gugalu” pana ce am pus prima data piciorul pe taram fagarasan, desi era noapte, (parca era noaptea aia in care visam prima data la fagarasi) cand am pus prima data piciorul pe poteca ce duce inspre Cabana Negoiu, rucsacul apasa greu dar visul crestea… buni mei prieteni Adi si Calin o sa va imbalsameze sufletul cu primele zile, eu o sa inchei plutonul…. cititi cu sufletul….

Cum ziceam, o sa inchei povestea noastra fagarasana cu relatarea pe ultimele 2 zile.

Miercuri, plecam la 07:00 evident, ca de obicei, pentru ca daca Domnul Dinu zice atunci asa ramane, fara discutii, respect si pentru asta, desi eu personal m-am trezit obosit dupa o zi in care am carat peste 15 “kile” prin strungi, custuri, am facut catarari pe lanturi si alte alea, muntele care era deasupra corturilor noastre, la doar o aruncatura de bat ne chema printre razele de soare care sustineau chemarea lui si impreuna cu dragostea noastra pentru el a format un trio caruia este greu sa ii rezisti.

Sarim din sacii de dormit, scoatem capul pe “geam” si sufletul incepe sa creasca, ne tragem bocancii in picioare, rucsacul mic in spinare si plecam in sus, spre varfuri, multe varfuri.

Urcam din caldarea Puha ( acolo avem corturile) pe un versant abrupt pana in culmea Scara, de unde o luam inspre stanga si ajungem matinal pe primul varf al zile, Vf. Scara (2306 m.), ajunsi pe Scara varfurile din partea vestica a Fagarasilor incep sa isi scoata capul, pasii nostrii o sa se opreasca si pe “capetele” lor, privelistile sunt de vis, imi este greu sa descriu in cuvinte farmecul piramidelor montane pe care ochii mei ii priveau cu atata admiratie, parca era un joc, un joc al muntelui pe care un copil il deseneaza.

De pe Scara coboram pe traseul turistic principal de creasta (banda rosie), desi traseul duce pe langa “varfuletul” Garbova (2188 m), eu Adi si Calin ne decidem sa urcam pana pe el ca sa-l bifam la “CV”, eu raman uimit ca desi varful nu se afla in poteca turistica are pe el indicator cu denumirea si altitudinea. Varful Garbova se afla chiar intre varfurile Scara si Ciortea, privit de sus se obsearva cat de “garbov” este, datorita amplasamentului sau intre doua caldari a suferit multe din cauza eroziuni vantului.

De la Vf. Garbova ne continuam drumul pe banda rosie, la un moment dat facem dreapta tot pe banda rosie si coboram la lacul glaciar Avrig, unde intalnim cativa turisti campati aici, facem o scurta pauza sa mai ascultam cu inima deschisa povestile Dl. Dinu, de aici ne vom aproviziona cu apa proaspata pentru restul zilei.

Parasim lacul, si urcam inspre Creasta Turnul Lacului (parasim banda rosie) si ne incadram la stanga, mai o catarare, mai o poteca, Turnul Lacului, o creasta frumoasa pentru catarea care duce pe Ciortea Vest ( pe aici a fost vechiul traseu turistic principal, banda rosie a Fagarasilor, schimbat intre timp), mai pe sus pe stanci mai pe jos pe langa ele ajungem in final pe Varful Ciortea Vest (2427 m), un varf bolovanos.

Aici facem pauza de masa, ne ascundem care pe unde de vant printre  pietrele imense ca sa putem sa ne luam doza de mancare in tihna.

De pe Ciortea Vest cobram printre bolovani si urcam pe celalalt Ciortea, Ciortea Est (2417 m), amandoua varfuri fac parte din Cetatea Ciortea.( totul pe nemarcate, specific acestor zile).

Parasim Ciortea Est cu destinatia Vf.Boia, tot asa catarare usoara, coborare usoara si urcare pe Varful Boia (2431 m), un varf mai oval dar care are la baza lui caldari adanci si abrupt prin care curge cate un firicel de apa izvorat de sub masivul cu pricina

De la Boia coboram in caldarea Grohotisului pe unde curge “fluviul” Grohotis cu ape cristaline numai buna de pus in bidoanele noastre aproape goale, aici intalnim o stana pe Versantul Grohotisului, ca multe altele de altfel intalnite pe versantii fagarasului, unde ciobanii pasc oile la inaltime, peste 2000 m.

Din Valea Grohotisului urcam inspre Vf. Grohotis (2395 m.), o urcare foarte lunga, care pe mine m a atacat putin la psihic pentru ca numai nu se termina si dupa atatea zile psihicul meu dadea rateuri, dar l-am calmat repede. Ajunsi pe Grohotis zarim o familie de capre negre in vale, in aceste zile am vazut multe capre negre, familii de capre negre care isi duceau traiul cuminti printe stanci, cautand un fir de iarba.

De pe Grohotis, urcam pe Ciortea Vest, de aici eu impreuna cu Mathias si cu aprobarea Dl. Dinu decidem sa o luam inainte deoarece traseul pana la corturi era cel pe care am venit de dimineata.

Ajungem la corturi, eu constat ca mancarea mea a fost furata de un catelus flamand cred, ma bag in cort si incep sa scriu in carnetel cele intamplate asteptand si restul grupului.

In aceasta ultima tura am facut in jur de 15 km si am cucerit nu mai putin de 7 varfuri importante din fagarasi, varfuri pe care nu ajunge oricine deoarece nu pe toate sunt marcaje turistice, totul a fost de o frumustete interioara si exterioara nemaipomenita plus ca si vremea a ascultat visele noastre.

Foto 18. la adio dragi Fagarasi 

Foto 19. cascada Serbota 

Foto 20. prin frumosul Sibiu

            Joi 21 august 2014

Ne trezim cu greu dupa tura grea de ieri, eu personal eram putin cazut psihic, doream sa ajung cat mai curand la masina. Din cauza ca stiam cat avem de coborat si genunchii  ii simteam din ce in ce mai grei desi nu aveam nimic in spate a facut momentul si mai greu.

Ne luam ramas bun de la colegi si de la Dl. Dinu cu lacrimi in suflet, parca nu as mai fii plecat de langa asa oamenii faini.

Plecam de la corturi din Caldarea Puha, si coboram pe cruce albastra pana la Cabana Negoiu, unde luam o ultima masa dupa care coboram pe triunghi albastru, insa de undeva de la jumatatea potecii cotim la stanga vreo 15 minute pentru a admira Cascada Serbota, sunt surprins de salbaticia ei. Dupa cateva minute pentru a admira si poza cascada facem cale intoarsa si ne inscriem pe drumul pe care acu o saptamana ne-a fost carare in noapte si ajungem la masini in jurul orei 13:00.

 Cu sufletul plin plecam inspre Sibiu, am decis sa il vizitam la intoarcere, asa am si facut dealtfel, parcam si intram in cetate, eu caut repede un aprozar sa imi iau ceva de mancare, dupa care ne destindem in Piata Mare, mergem pe Podul Minciunilor, nu de alta dar aveam de ii zis lui Adi o minciuna si acolo era momentul potrivit.

Sibiul pentru mine a fost si ramane cel mai fain oras din Romania, ii superb oamenii buni, daca nu ati fost nu mai zaboviti, se vede mana unui german, de fapt a mai multor. Cultura si civilizatie ii putin spus.

Parasim Sibiul si la iesire ne fac cu mana la ocazie doi oamenii, ploua afara, ii luam si spre surprinderea noastra erau doi francezi care calatoreau in jurul lumii cu autostopul moca, francezi tare povestitori si interesati de tara noastra.

Ii lasam in Targu Mures la intersectia cu drumul inspre Cluj, oras unde doreau sa ajunga si noi ne continuam drumul spre Bargauuuu. Ajung acasa si ma pun in pat si incerc sa imi revin din vis.

Visul continua. Toate cele bune !

Foto 21. vive la France