Tură în Munţii Hăşmaş (21 – 22 iulie 2012)

 Foto 1. Pe bandă roşie

Am ales să parcurgem următorul traseu: Oraşul Bălan – Piatra Singuratică – Vf. Hăşmaşul Mare (1972 m) – Lacul Roşu pentru ziua de 21 iulie 2012.

 Foto 2. Intrarea în traseu

  Foto 3. Vf. Piatra Ascuţită

Pentru duminică în funcţie şi de chef trebuia să parcurgem pe şosea Cheile Bicazului, dar din cauza trenurilor nu toată lumea a reuşit să se ţină de program.

Sâmbătă dimineaţa luăm un rechin din satul Sîndominic, unde am dormit peste noapte în curtea unei locuinţe ai unor proprietari foarte de treabă, înspre oraşul Bălan. Dacă călătoriţi cu trenul aveţi grijă că staţia de tren din Sîndominic se numeşte Izvorul Oltului. Din Sîndominic şi până în Oraşul Bălan sunt aproximativ 10 km.

Traseul porneşte din dreptul unei biserici catolice pe o uliţă în dreapta pe care se poate merge cu maşina până la intrarea efectivă în traseu (zona de unde începe marcajul). Domnul care ne-a luat cu maşina ne-a dus până unde trebuie şi după ce îi plătim ne luăm rămas bun. Urmăm marcajul bandă albastră care face stânga prin pădure după ce se trece un podeţ. De aici şi până la Piatra Singuratică unde se află şi Cabană Piatra Singuratică este exact o oră şi jumătate de mers. Traseul urcă pe lângă pîrîul Covaci pe cărări de munte printr-o pădure deasă de brad, iar după ce ajungeţi la o formaţiune stâncoasă numită “La Pîndă” sunteţi tot mai aproape de cabană. Din zona numită “La Pîndă” se iese din pădure într-o poiană întinsă de unde se zăreşte cabana şi nu în ultimul rând Piatra Singuratică care veghează asupra munţilor.

La cabană multă lume venită pentru distracţie ne întîmpină cu bun venit în maghiară, nu de alta doar suntem pe un tărâm unde ai impresia că nu eşti la tine în ţară. De la cabană se zăreşte Vf. Hăşmaşul Mare (1792 m) şi fratele lui Vf. Piatra Ascuţită (1707 m). 

 Foto 4. Scări din rădăcini

 Foto 5. “La Pîndă” 

 Foto 6. Cabana Singuratică şi Piatra Singuratică

 Foto 7. Piatra Singuratică

 Foto 8. Vf. Hăşmaşul Mare

De aici traseul urmăreşte marcajul bandă roşie prin spatele cabanei într-o uşoară coborâre până într-o poiană largă. Înainte de a pleca de la cabană suntem avertizaţi de faptul că s-ar putea să dăm în drumul nostru de câini de la stâni nu foarte prietenoşi. Din poiană traseul o ţine mult în stânga în urcare şi după ce trecem de o zonă cu bolovani şi pădure ieşim din nou într-o poiană. Aici am întâlnit o turmă de oi cu vre-o 10 câini foarte ameninţători gata să ne sfâşie. Am avut noroc cu ciobanul care i-a alungat chiar la momentul potrivit. 

După ce traversăm poiana de la un capăt la altul drumul se continuă prin pădure. Ştiam că pentru a ajunge pe Haşmaşul Mare va trebuii la un moment dat să lăsăm marcajul bandă roşie şi să urcăm prin pădure. Dezorientaţi de nişte cărări hotărâm să lăsăm marcajul încă de la intrarea în pădure şi să ne aventurăm prin pădure. 

Nu a fost cea mai buna decizie deoarece am bălăurit extrem de mult. Trebuia de la început să urmăm marcajul pe drumul ce intră în pădure iar înainte de a ieşi din pădure să facem stânga pe o cărare nu foarte vizibilă dar numai bună de urcat. La întoarcere am urmat traseul acesta fiind ghidaţi şi de nişte localnici. După ce traversăm pădurea cu chiu şi vai ajungem într-o poiană de unde zărim crucea imensă de pe Vf. Hăşmaşul Mare şi fericiţi că suntem tot mai aproape şi am scăpat de bălaureală înaintăm mai cu spor.

Ajunşi pe Hăşmaşul Mare suntem extrem de fericiţi de peisajul superb care ni se arată şi vântul care bate cu putere este numai bun după ce aproape pe tot parcursul traseului am avut parte de un soare puternic. Declanşăm blitzurile fiecărui aparat, ne trecem gândurile în caietul găsit pe cruce într-o cutie de metal, luăm masa de prânz şi pornim apoi încetu la vale de data aceasta pe unde trebuia de la început să urcăm.  

Ajungem din nou la marcajul bandă roşie de unde facem stânga şi ieşim din pădure. Odată ieşiţi din pădure dăm de o poiană numită Poiana Albă unde ar trebuii să dăm de marcajele bandă albastră şi bulină albastră care duc amândouă la Lacul Roşu. Bandă albastră se întinde pe 8,6 km (3 ore), iar bulina albastră pe 10,657 km ( 4 ¼ ore).

 

Foto 8. Crucea de pe Vf. Hăşmaşul Mare

 Foto 9. Fratele Hăşmaşului Mare, Vf. Piatra Ascuţită

 Foto 10. Poiana Albă văzută de pe Haşmaşul Mare

 Foto 11. Traversăm Poiana Albă

 Foto 12. case de vară în Poiana Albă

Alegem să urmăm marcajul bulină albastră chiar dacă este puţin mai lung. Marcajul acesta este proaspăt refăcut şi nu sunt şanse să vă pierdeţi. Pe drum, foarte aproape de Lacul Roşu ne-a prins un pic şi ploaia. Pe anumite porţiuni traseul este foarte, foarte plictisitor şi sunt şanse mari să vă ia somnul. Am ajuns la ora 20 la Lacul Roşu unde era plin de turişti, iar după ce găsim cu greu mare un loc de cort (7 lei de pers pe noapte) ne delectăm pe la ora 11 cu o ciorbă de burtă. Somnul a fost unul dulce chiar dacă la 20 de metri de noi s-a ţinut o petrecere până pe la ora 2 noaptea.

 Foto 13. Trei Hotare

 Foto 14. pe bulină albastră

 

 Foto 15. Încotro!?

 Foto 16. Lacul Roşu la 8 seara

  Foto 17. Lacul Roşu

  Foto 18. Cheile Bicazului

  Foto 19. idem

Duminică mai toată lumea s-a trezit pe la cât a vrut, fie de bună voie, fie de turiştii gălăcioşi. Dacă pentru Duminică planul era să traversăm Cheile Bicazului pe jos pe şosea, însă cum planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg nu toată lumea a reuşit acest lucru. 

Eu unul a trebuit să prind cel mai rapid tren înspre Bistriţa.Doar Alina şi cu Mihaela singurele fete printre 4 băieţi au reuşit acest lucru. Am fost 6 persoane în total, 4 din Cluj venite cu maşina, unul din Braşov venit cu trenul şi eu care am călătorit de asemenea cu trenul.

La ture cât mai frumoase!

 Foto by Mihaela