RaportDeTură: Ski la cota 2000 (29 aprilie 2012)

30 aprilie 2012

Ski la cota 2000 (29 aprilie 2012)

Deşi primăvara şi-a intrat de o lună şi ceva pe deplin în drepturi ideea de a mai schia cel puţin încă odată sezonul acesta nu era un vis greu de îndeplinit, aşa că zis şi făcut, fain frumuşel aleg ca zonă ideală de schiat Vf. Bistricioru din Munţii Călimani. Din surse sigure aflu că zăpadă este din belşug şi că în urmă cu o săptămână a nins aproape 30 de cm aici.

Mă uit la prognoza meteo şi veşti bune pentru weekend, aşa că nici vorbă să stăm duminică acasă, un telefon două şi rezolv şi problema transportului. Sâmbătă suntem sigur 3 persoane, 2 pe schiuri şi una pe bocanci. Sâmbătă facem ultimele reglaje la schiuri că au stat prea mult la naftalină şi nu vrem să avem surprize neplăcute. Duminică pornim la drum nu foarte de dimineaţă dar nici prea târziu că oricum soarele avea să ne însoţească pe tot parcursul zilei.

Foto 1. road to trip

Despre traseul urmat nu mai are rost să vă relatez deoarece veţi găsii la urmatoarele linkuri informaţiile dorite, o tură de iarnă http://raportdetura1.blogspot.com/2011/12/parcul-national-muntii-calimani-vf.html

şi o tură de vară http://raportdetura1.blogspot.com/2011/08/tura-in-muntii-calimani-vf-bistricior14.html

Foto 2. dragele mele brânduşe

Tot ce mi-am dorit pe tot parcursul cât înaintam era să gasesc, cel puţin câteva florii de munte pe care să am ocazia să le fotografiez. Dorinţa mi-a fost îndeplinită şi în zonele deschise, cu mult soare dăm de "lanuri" întregi de brânduşe viu colorate.

Avem de asemenea parte şi de un cocoş şi doua găini de munte care au făcut zarvă de îndată ce ne-au auzit glasurile.

Foto 3. brânduşe nu glumă

Fiecare pas făcut ne aducea zăpada tot mai aproape de noi şi odată ajunşi la cota 1600 vedem cum sub vârful Bistriciorul zăpada mult dorită ne aşteaptă şi după o pauză la noul refugiu din Bistricioru, mai lăsăm din bagaje la refugiu şi pornim înspre şaua Bistriciorului. Pâna sus ne bucurăm de o zăpadă numai bună de schiat, arsă de soarele puternic, care pe alocuri atingea liniştit 2 metri.

Foto 4. tot mai aproape

Foto 5. un pic din Rodnei

Foto 6. zăpadă din belşug

Foto 7. la drum

Foto 8. cu Rodnei în spate

Foto 9. şi Zurzugău în dreapta

Foto 10. ne apropiem de creastă

Ajungem în creastă de unde până pe Bistriciorul mai avem o jumătate de oră bună mai ales că sus soarele ardea din ce în ce mai tare. Din creastă, mai urcăm nu foarte mult cu schiurile în spate deoarece lipsa zăpezii de aici ne determină să lăsăm schiurile undeva aproape de vârf şi să urcăm fără schiuri până sus.

Foto 10. de sus...

Foto 11. ...se vede Lacul Colibiţa şi nu numai

Foto 12. Piatra Fântânele

Foto 13. Pietrosul Călimani posibil următoarea destinaţie

Foto 14. repere

După ce zăbovim aproximativ o oră pe vârf, timp în care am mâncat ceva şi am făcut câteva fotografii plecăm pregătiţi fiind de o coborâre frumoasă pe schi deşi sincer cu ceva frică. Dar cui nu îi este frică când abordezi un munte pe schi, pentru mine fiind şi primul schi la cota 2000.

Prima coborâre a fost mai grea până ce am reuşit să ne dăm greaţa să spun aşa după care, încetu cu încetu totul a mers mult mai bine.

Foto 15. prima coborâre

Foto 16. priveam la colegu

Foto 17. pe a doua coborâre totul a mers mult mai bine

Foto 18. zig-zag pe a doua coborâre

Ajungem cu bine la refugiu unde mai zăbovim câteva minute timp în care de la vale urcă şi alţi împătimiţi ai schiului pe care bineînţeles îi salutăm. La plecarea noastră la cabana Salvamont era plin de lume, mulţi veniţi pentru schi, restu pentru 1 mai.

Cam atât despre un ultim schi sezonul acesta, iar daca aveţi chef şi voi eu zic că se merită să încercaţi chiar dacă căratul schiurilor este o povară, dar nu se compară cu acele câteva minute de schi frumos pe o zăpadă de primăvară.